Hello, ladies.
Cand e ziua de nastere a persoanei iubite, te astepti fie sa
petreceti o seara romantica, fie sa mergeti in club cu gasca sau sa dea o
petrecere. Dar ce faci cand nu se intampla nimic din toate astea ci, in schimb,
te invita sa mananci coliva pe post de desert? Ei bine, eu mi-am pus nervii in
“stand by” si m-am rugat la toti sfintii sa-mi dea rabdare, ca daca ceream
putere cred ca-i suceam gatul.
Ah, uitasem, va rog scuzati limbajul licentios, chiar daca
este cat de cat cenzurat :D.
Palatul Schönbrunn, Viena :) |
Mai era aproximativ o saptamana pana la ziua lui de nastere
si imi storceam creierii incercand sa planific ceva frumos pentru el. O
petrecere surpriza nu intra in discutii, pentru ca nu agrea asa ceva, asa ca
l-am luat pur si simplu la intrebari, incercand sa aflu ce si-ar dori. “Vrei sa
planific o seara romantica, sa iesim la un restaurant doar noi doi? Vrei sa
mergem intr-un club cu prietenii? Sau vrei sa vb cu prietenul tau X sa
organizam noi o petrecere, si tu doar sa fii prezent?”. Evident, m-am lovit doar
de refuzuri: “nu vreau la restaurant, ca nu-mi plac. Nu vreau in club ca n-am
chef, am facut anul trecut. Nu vreau petrecere ca la tine nu vreau sa facem, la
mine nu se poate si la X nu vreau sa apelez”. In sfarsit, am vazut ca nu pot sa
scot de la el cu niciun chip ce-si doreste, asa ca am lasat-o balta. La un
moment dat chiar mi-a trecut prin cap ca poate pregateste el ceva si nu vrea sa
spuna nimanui, desi nu era genul care sa se gandeasca la asa ceva. Dar
vorb-aia, speranta moare ultima.
Cu vreo trei zile inainte de marele eveniment, ma suna.
“Buna, iubi, ce faci bla bla. Uite, te-am sunat sa te intreb ce faci sambata” –
“Erm, n-am niciun plan, e ziua ta si stii ca am programul liber” – “Ah super,
atunci vreau sa te invit undeva”.