Intalniri ratate - "O saorma cu de toate, fara iute"

     Hello, ladies.

     Aveam de gand sa ma uit mai intai la “Snow White and The Huntsman” si apoi sa ma ocup de rubrica, insa preconizez ca o sa adorm la film, la cat de obosita sunt, si nu vreau sa las articolul pe maine.

     Stiti vorba aceea “dragostea iti ia mintile”? Ei bine, eu sunt dovada ca nu este un simplu proverb. Timp de trei ani si jumatate parca am fost nebuna si drogata, o tineam mortis pe-a mea si speram intr-un miracol. S-a intamplat si ala, atunci cand am deschis larg ochii si mi-am dat seama nu numai ca pot, ci si ca merit mult mai mult decat un tanc rasfatat care habar nu are ce vrea de la viata. Dar pana la finalul povestii mai sunt muuuuulte articole. Despre ce este vorba? O relatie ratata presarata cu prea multe intalniri ratate.

     As fi vrut sa va povestesc intamplarile in ordine cronologica, dar cum n-am memorie de elefant, vi le voi spune asa cum mi le-amintesc.

     Apropo, ii vom spune “Mister” :).

Mana este a Alexei, nu va-nchipuiti ca tipu' se dadea cu oja :))

     Actiunea de azi se petrece intr-un weekend, pe la sfarsitul verii si tin minte ca impliniseram deja un an de relatie. Comportamentul lui devenea tot mai enervant si, daca eu ii inghiteam tampeniile, prietenii mei nu o faceau si cu greu il acceptau, de dragul meu.

     Niciun membru al gastii nu avea chef de plimbari, asa ca urma sa ne petrecem dupa-amiaza / seara acasa la Alexandra si sotul ei. Andra statea la doi pasi de mine, asa ca pe ea o luam de acasa, iar pe Mister urma sa-l “culeg” din Parcul Kiseleff.

     O sa ma intrebati “de ce trebuia sa-l iei din parc, nu putea sa vina el la tine?”. Ei bine, nu. In trei ani si jumatate n-a venit la mine acasa de 10 ori, de cele mai multe ori motivand ca este prea departe si ca”tu ai masina, ti-e mai usor sa te deplasezi”. Apropo, cand si-a luat in sfarsit permisul, a bagat-o pe-aia cu “sunt prea obosit sa conduc”. Asa ca de cate ori mergeam in vizita la cineva sau in oras, trebuia sa ne intalnim intr-un punct anume si de acolo sa ne continuam “calatoria”.

Intalniri ratate - "Diva tavalita"

     Hello, ladies. 

     Inainte de a va lasa sa cititi "Intalnirea ratata" de astazi, am cateva precizari de facut. Stiti ca FB-ul a facut diverse schimbari de la un timp incoace, insa ultima modificare este si cea ne afecteaza cel mai mult pe noi, bloggeritele. Postarile noastre de pe FB nu mai ajung la toti cei care ne citesc pe acea retea de socializare, pentru ca asa au decis cei de sus. Iar daca ca tot ce scriem noi vrem sa fie citit de toti cei care ne-au dat LIKE, trebuie sa platim si inca destul de mult. Din cate am inteles de la Minnie Angel, se plateste cam 5 dolari pentru ca O SINGURA POSTARE pe Facebook sa fie promovata DOAR trei zile. Pe scurt, ar cam trebui sa ne vindem organele interne pentru ca voi sa vedeti in news feed tot timpul postarile noastre. 

     Din pacate, faptul ca nu vedeti postarile de pe FB afecteaza si traficul de pe blog. Pentru a remedia aceasta problema, am gasit cateva solutii. Daca vreti sa interactionati in continuare cu mine si sa-mi vedeti postarile, iata ce optiuni aveti:

- Sa ma urmariti prin mail -  in partea din stanga a blogului gasiti textul "Follow me by email", iar dedesubt este un camp liber. Introduceti adresa voastra de email acolo si nu uitati sa si confirmati, dupa ce veti primi mailul de rigoare (scuzati-mi repetitia :) );

- Sa ma urmariti pe Twitter - aceasta este adresa mea: https://twitter.com/#!/AnaBeautyBlog;

- Sa ma urmariti pe Google + - aceasta este adresa mea: https://plus.google.com/u/0/114534585572047683304/posts

- Sa intrati de bunavoie pe pagina mea de Facebook pentru a-mi vedea postarile. 

     Va multumesc pentru rabdarea de a citi aceste randuri si, orice optiune ati alege, vreau sa stiti ca eu sunt mereu aici, pentru voi. Acestea fiind zise, va urez lectura placuta :)

      "Hello girls!

     Din pacate nu am noutati in ceea ce ma priveste…Psycho e cumintel, in continuare iubitul ideal. Cam boring, nu? :))

     Dar azi vreau sa va povestesc o faza pe care nu o s-o uit toata viata, de fiecare data cand imi aduc aminte rad cu pofta. Atunci nu prea am ras…

     In vara anului 1999 am fost cu mama intr-un concediu, in statiunea Borsec. Aveam 13 - 14 ani, dar cu toate astea in scurt timp am cucerit tot teritoriul! Imi facusem multi prieteni, aveam admiratori fara numar, ce mai, eram o diva de Bucuresti, in toata splendoarea mea si cu fitele de rigoare :))

     Dintre toti fanii mei, ma indragostisem de un ungur, frumos foc, cu nume de fata…Lory :). Eram tot timpul impreuna…frumoase amintiri dintr-o perioada in care o strangere de mana sau un sarut erau WOW si simteai ca poti zbura ajutata de fluturasi :))

Andra :)

Intalniri ratate - Cum sa mori de plictiseala la 40 de grade Celsius

     Hello, ladies.

     Andra ia din nou o pauza pentru o vreme, insa de data aceasta pentru ca s-a impacat cu Psycho si nu mai are nimic interesant de povestit. Din ce mi-a povestit, totul este bine si frumos si sper sa ramana asa. :D

     Revenind la povestea de astazi… Ma tot gandeam ce intalnire ratata sa va mai povestesc si am gasit una perfecta, in ton cu anotimpul si caldura care toropeste Romania. Ce poate fi mai rau decat sa simti cum te topesti la 40 de grade Celsius si sa nu ai chef de nimic? Cititi in continuare si veti afla :)).

     Inainte sa cititi, trebuie sa va spun ca am o rabdare de fier si pot suporta multe. Dar am si eu limitele mele, sunt totusi om :)).

     Tocmai terminasem primul an de facultate si-mi gasisem un job de vara, mi se pusese pata sa strang singura niste bani ca sa-mi platesc concediul la mare. Cam in aceeasi perioada ma despartisem de tipul cu care eram atunci si eram in cautarea unei “rebound relantionship”. Mai exact, vroiam pe cineva care sa fie disponibil oricand am chef de un suc, un film sau o plimbare, fara complicatii si alte batai de cap.

     La nicio luna de la angajare, unul dintre colegi a inceput sa-mi faca avansuri. La inceput subtile, apoi tipu’ a prins curaj si a inceput sa ma bata la cap sa iesim in oras: “Hai te rog, doar un suc, stam de vorba, nimic mai mult”.

     Tipul nu era chiar genul meu, insa nici nu-mi displacea: dragutel (blondin, ochi albastri), insa inalt de-mi rupeam gatul uitandu-ma la el si nu era nici vreo inteligenta sclipitoare. Dar pentru ce aveam eu nevoie mergea si, la sfatul mamei mele – “Maria, iesi cu o el o data, vezi ce-i poate mintea (la propriu) si gata. Ce ai de pierdut?”. Asa ca, intr-un final, am acceptat sa ies cu el in weekend si am stabilit sa mergem in Herastrau: loc de plimbare, relaxare, distractie si terase la discretie, unde puteai sa bei ceva rece ca sa te racoresti. Mentionez ca era iulie , iar temperaturile erau atat de ridicate, incat puteai praji un ou pe capota unei masini.