Hello, ladies.
Cand e ziua de nastere a persoanei iubite, te astepti fie sa
petreceti o seara romantica, fie sa mergeti in club cu gasca sau sa dea o
petrecere. Dar ce faci cand nu se intampla nimic din toate astea ci, in schimb,
te invita sa mananci coliva pe post de desert? Ei bine, eu mi-am pus nervii in
“stand by” si m-am rugat la toti sfintii sa-mi dea rabdare, ca daca ceream
putere cred ca-i suceam gatul.
Ah, uitasem, va rog scuzati limbajul licentios, chiar daca
este cat de cat cenzurat :D.
 |
| Palatul Schönbrunn, Viena :) |
Mai era aproximativ o saptamana pana la ziua lui de nastere
si imi storceam creierii incercand sa planific ceva frumos pentru el. O
petrecere surpriza nu intra in discutii, pentru ca nu agrea asa ceva, asa ca
l-am luat pur si simplu la intrebari, incercand sa aflu ce si-ar dori. “Vrei sa
planific o seara romantica, sa iesim la un restaurant doar noi doi? Vrei sa
mergem intr-un club cu prietenii? Sau vrei sa vb cu prietenul tau X sa
organizam noi o petrecere, si tu doar sa fii prezent?”. Evident, m-am lovit doar
de refuzuri: “nu vreau la restaurant, ca nu-mi plac. Nu vreau in club ca n-am
chef, am facut anul trecut. Nu vreau petrecere ca la tine nu vreau sa facem, la
mine nu se poate si la X nu vreau sa apelez”. In sfarsit, am vazut ca nu pot sa
scot de la el cu niciun chip ce-si doreste, asa ca am lasat-o balta. La un
moment dat chiar mi-a trecut prin cap ca poate pregateste el ceva si nu vrea sa
spuna nimanui, desi nu era genul care sa se gandeasca la asa ceva. Dar
vorb-aia, speranta moare ultima.
Cu vreo trei zile inainte de marele eveniment, ma suna.
“Buna, iubi, ce faci bla bla. Uite, te-am sunat sa te intreb ce faci sambata” –
“Erm, n-am niciun plan, e ziua ta si stii ca am programul liber” – “Ah super,
atunci vreau sa te invit undeva”.
Deja eram super happy, ma gandeam ca s-a
gandit tolomacul sa organizeze ceva misto, deja ma gandeam cum sa ma imbrac si
cum sa ma machiez. Si cum visam eu asa frumos la tinuta and stuff, pica bomba
atomica: “Vreau sa te invit la parastasul strabunicii mele”. Ce face, mah?!?!?
Dupa cateva secunde de soc imi revin si-l intreb: “Unde sa ma inviti? La
parastas?!?” – “Da, ca se fac x luni de cand a murit si fac ai mei parastas si
vreau sa te invit si pe tine”. Doamne, am simtit cum mi se urca sangele-n cap
si o iau razna. Cum dracu’ sa INVITI pe cineva la un parastas? Am crezut ca
face misto de mine, asa ca am incercat sa-i fac jocul: “Si in ce club se tine?
Cand imparti invitatiile?” – “Iubi, dar eu vorbesc serios. Chiar te invit la
parastasul bunicii mele. La ora cutare trebuie sa fii la mine si dup-aia mergem
la restaurantul ala mic, il stii, unde se va imparti pomana. Si dup-aia venim
la mine”. Deci va jur ca nu-mi reveneam. Mi-am aprins o tigara, am incercat sa
ma calmez, dupa care l-am luat la rost: “Zic tu gandesti asa putin? Ok,
inteleg, e strabunica ta, trebuie sa i se faca pomenile, dar cum poti sa spui
ca ma inviti? Nu inviti la asa ceva, ci rogi sa vina. Asta unu’ la mana, si doi
la mana, cum naiba sa ma inviti la un parastas de ziua ta? Asta este tot ce-ai
pregatit? Adica asta e “cinstea” pe care o faci de ziua ta?”. Evident, mi-a
raspuns senin ca da si ca nu vede unde este problema. Mi-am dat seama ca n-am cu cine, dom’ne, n-am cu cine, asa
ca i-am zis ca la ora stabilita voi fi la el.
Vine si ziua de sambata (singura mea zi libera, pe atunci),
ma trezesc dis-de-dimineata si, pe jumatate adormita si extrem de obosita, ma
pregatesc si tai Bucurestiul in doua ca sa ma duc la el. Deh, si cu permis in
buzunar si masina la scara blocului si tot ii era lene sa vina sa ma ia. Ajung
la el, mergem la restaurant, ma chinui sa nu adorm cu capul pe farfurie, iar
dupa vreo trei ore mergem la el.
Acolo, plictiseala maxima: ne-am asezat pe canapea, iar el a
inceput sa butoneze televizorul. Il las vreo 15 minute, apoi il intreb care-o
programul pentru ziua respectiva, nu de alta, dar era abia pranzul si n-aveam
chef sa stau in casa. “Pai nu stiu, ca sunt tare obosit”, raspunde el lenes.
Zic “Dar de ce esti obosit? Ca nu ai serviciu sa spui ca te trezesti zilnic la
7 si muncesti pana seara, ca mine” – “Mda, dar tot sunt obosit. Hai ca mai stam
putin si dup-aia vedem ce facem”.
Si uite asa m-a amanat vreo doua ore, timp in care maica-sa
se tot ruga de el, ca de-un copil mic si pe un ton mieros “hai mai mama, ca
uite ce frumos e afara, e pacat sa stati in casa”. Pe de alta parte, ii mai
zicea si bunica-sa din in cand, tot pe un ton mieros: “Puiul mamii, stiu ca a
picat ziua asta prost, dar nu fii trist”. Doamne, deci nu le mai suportam cand
vedeam cum cocolosesc ditamai barbatul. In sfarsit, dupa vreo doua ore si
jumatate m-au apucat nervii si, ignorand ca maica-sa e de fata, l-am luat la
p**a: “Auzi bai baiete, eu inteleg ca e naspa ca parastasul strabunicii tale sa
pice de ziua ta, dar sincer, nici nu stau dupa curu’ tau toata ziua. Stii
foarte bine ca asta e singura mea zi libera din toata saptamana si aveam
planuri mai bune decat sa stau sa te privesc pe tine cum butonezi telecomanda
si zaci ca o leguma pe canapea. Puteam sa fac treaba prin casa, sa ma intalnesc
cu fetele sau sa ma plimb de nebuna prin oras, singura. Daca nu te hotarasti
acum, eu ma car si mai vorbim cand ne-om vedea. Chiar n-am chef de mofturile si
copilariile tale si sa stau trei ore sa te decizi ce facem, ca nu esti Printul
de la Sarajevo”. Ce sa spun, maica-sa a belit ochii cat cepele si a ingaimat ca am dreptate, iar el a decis,
intr-un final, sa plecam de-acasa. A mai durat jumatate de ora sa se imbrace,
dar, intr-un final, am iesit pe usa. In masina il intreb unde mergem si-mi
spune, lenes, ca in Parcul Bordei. Pentru moment, eram multumita si cu atat.
Ajungem in parc si, evident, ne postam pe prima banca pe
care Mister a vazut-o, pentru ca “sunt obosit si n-am chef sa ma plimb”. Stau
jumatate de ora, o ora, nimic. Nu dadea semne ca vrea sa inceapa vreo discutie
interesanta sau ca are de gand sa mergem in alta parte. Iar acum vine cea mai
tare faza a zilei respective. Ii spun ca imi este sete si sa mergem in
Herastrau, pe vis-à-vis, sa luam ceva de baut. Si ce credeti, doamnelor? Spune
ca nu este cazul pentru ca are el de baut si scoate din ghiozdan…. sa bata
tobele, va rog… o sticla cu apa. Ma uit ca proasta la sticla si intreb ce e
aia. Nonsalant, imi raspunde: “Pai banuiam ca o sa ni se faca sete si am luat
apa de-acasa, de la robinet”. Evident ca m-au apucat dracii: “Tu esti chiar
prost? Tu esti dobitoc? De ziua ta ma duci in parc si-mi dai apa de la robinet,
dupa ce mi-ai dat coliva in loc de tort? Baiete, tu chiar nu gandesti deloc?
Sau ti-a taiat mami ratia de la bani si nu mai ai o letcaie, pentru ca nu
muncesti?”. A-nceput sa rada a prost si ia ghiciti ce-mi spune: “Pai ce-are, e
apa, e buna de baut. Si mi-a dat maica-mea cateva milioane sa ies cu baietii in
oras, diseara”. Zic “Ah, ok, deci pentru baieti ai bani, dar sa iesim si noi la
un suc, macar, n-ai? Stii ceva, du-te tu frumos la baietii tai, sa-ti asculte
ei probleme, sa te tina ei in brate cand ti-e mai greu si sa f**i cu ei cand ai
p**a sculata, ok? La mine nu mai ai ce cauta”. Ma ridic de pe banca si dau sa
plec, cand ma prinde de mana si, ranjind ca prostu’, intinde buzele sa ma pupe:
“Haide nu te supara, pupa-ma asa un pic. Please”. Ma smucesc si-i spun “Ia
botul ala de langa mine si zi mersi ca nu ti-l umplu de sange. Nu stiu cum poti
fi in halul asta de nesimtit. De fapt, proasta sunt eu ca te suport, nu te-ar
suporta nimeni in locul meu”. Stam si ne certam cateva minute (adica eu il
balacaream si el, zambind, incerca sa ma pupe) si, intr-un final, decide Mister
sa mergem sa mancam ceva.
Nu va asteptati la vreun restaurant sau o terasa frumoasa.
Seara noastra s-a incheiat cu un meniu de la Mac si promisiunea ca a doua zi
vom merge la un film. Scarbita, i-am zis ca n-am nevoie de nimic si ca nu
vroiam sa iesim undeva ca asa aveam eu chef, ci ca sa-l fac pe el sa uite de
nefericita coincidenta de evenimente. Dar i-am lasat de inteles ca nu stiu de
ce ma asteptam ca el sa inteleaga ideile mele, tinand cont ca uneori avea un
mare vid in loc de creier.
Pe de alta parte, poate ar trebui sa zic mersi ca parastasul
bunica-sii n-a picat de ziua mea, ca ma trezeam ca-mi spunea “Iubi, de ziua ta
te duc undeva frumos. La parastas, sa mananci coliva” :))).
Acum serios, voi ce-ati fi facut in locul meu? Cum ati fi
reactionat?
Va pup si fiti frumoase
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu