Hello, ladies.
De astazi inainte nu voi mai face nicio introducere pentru
“Intalniri ratate”, deoarece v-am povestit deja AICI despre ce este vorba.
Drept urmare, sa trecem direct la subiect.
Stim toate ca in Bucuresti exista o multime de persoane care
vand pe strada lucruri furate. Te abordeaza cu replici de genul “vrei un ceas /
telefon / geaca de piele etc”, insa sa fim serioase, cine ii ia in serios? Si
chiar daca ti-ar trece prin minte sa cumperi de la ei, verifici de un infinit
de ori produsul inainte sa-i dai banii. Ei bine, nu este si cazul lui Mister,
care a dat cateva sute de lei pe un simplu sapun “Primvara”.
Prietenul lui cel mai bun ii spusese ca si-ar dori sa-si
cumpere un anumit model de Nokia, irelevant care anume. Cert este ca era destul
de scump si tipul respectiv nu se indura sa-l achizitioneze “de nou”, din
magazin. Mister a bagat la cap (bine ca retinea dorintele amicului sau, dar nu
si pe ale mele) si i-a promis ca va fi cu ochii si urechile in patru, pentru a
afla daca vinde cineva un Nokia X.
Intr-o zi de vara, in timp ce venea sa ma ia de la serviciu,
Mister a fost abordat in zona Casa Presei de un tip, care l-a intrebat extrem
de discret daca este interesat sa cumpere un Nokia X, exact modelul pe care-l
cauta chiar el. “Ce pret?” – “300 de lei” (sau 250, irelevant, oricum), i-a
raspuns “vanzatorul”, apoi a scos din buzunarul de la geaca telefonul, care se
afla intr-o husa neagra. Mister a cazut in plasa lui si i-a propus sa mearga la
un bancomat pentru a scoate bani de pe card. Apropo, tipul purta geaca, desi
afara erau vreo 30 de grade.
