Hello, ladies.
A trecut aproape un an de cand am intrerupt "Intalniri ratate" si, ma credeti sau nu, mi-a parut tare rau ca a trebuit sa o fac. Insa motivul a fost unul cat se poate de bun: eu si Andra am ramas fara povesti. Am avut noi parte de cretini, insa n-au fost chiar atat de multi cat sa tinem rubrica "vie" ani in sir. Bine, ca sa spun adevarul, mai avem povesti cu intalniri ratate, insa acelea intra in categoria 18+ si nu pot fi publicate pe blog *ahem ahem*.
De-a lungul timpului, m-ati tot rugat sa reiau rubrica si, pentru ca nu-mi place sa va dezamagesc, we are back in business. "Noi" insemnand eu si prietena mea, Raluca. Stiu, v-ati fi asteptat sa revin impreuna cu Andra, insa momentan ea a ramas fara povesti. Asa ca am cooptat o alta ghinionista, care a fost de acord sa va povesteasca intalnirile ei ratate.
Sper sa va placa si, daca aveti astfel de povesti, nu ezitati sa mi le trimiteti pe adresa de mail. Bineinteles, postarea ar fi publicata sub anonimat, daca asta va fi dorinta voastra.
"Cine nu are macar o poveste despre o
intalnire esuata, minte. Sau inca n-a iesit din scutece. Cred ca e
modul vietii de a-ti cultiva simtul umorului in ceea ce priveste
relatiile tale cu tine si cu cei din jur. Chiar daca pe moment iti
vine sa te ingropi de rusine, daca tu nu poti sa razi de greselile
tale, atunci cine? In afara de tot restul lumii, adica :)) This is
one of those stories...
Deci. Ca asa incep toate povestile care
merita ascultate :)). O seara frumoasa de vara, din anul ... 2011?
Posibil. Nu sunt 100% sigura, dar cred ca ala a fost anul magnific in
care s-a intamplat asta. Si in care s-au intamplat ... foarte multe :)). Unele ori nu mi le aduc aminte, ori creierul meu a decis ca
e mai bine sa nu tin minte :)).
Dupa cum ziceam, seara de vara.
Eu, impreuna cu destul de multa lume, la o masa pe terasa barului
nostru preferat, cu alcool mult, bun si ieftin si oameni in mare
parte misto. Masa plina, galagie, glume, distractie. Si bautura din
plin, ca altfel nu sunt suficient de penibile intamplarile :)) Eram,
din ce imi aduc aminte (foarte putin), mai mult fete la masa. Trece
timpul trece, pana cand la un moment dat observ o masa mult mai mare
si mult mai galagioasa ca noi. CONCURENTA! Nu accept! Dupa X timp, cu
beer goggles pe ochi, observ ca e o masa numai de baieti. Minim 10
cred ca erau. Eu, single si foarte foarte sociabila, to say the least
:)) Am mai observat ceva. Beau bere dintr-o chestie care, in ochii
mei, arata ca o racheta. De altfel, asa ii zic si acum, o racheta de
bere. Tot ce conteaza e ca intr-un moment de vitejie m-am ridicat
mandra de la masa (in retrospectiva, cred ca mai degraba m-am
clatinat de la masa) si m-am dus frumusel la baieti, sa-i intreb ce
este minunatia care o comandasera.
Am uitat sa zic ca era ziua in
care am decis sa fiu fancy, cu rochita si pantofi cu toc de 12. Si
bausem, deci eram mega prietenoasa. Clearly, toata lumea de la masa a
observat treburile alea. Conversatia dintre mine si liderul clanului
(subiectul povestii) n-o mai tin minte. Numai concluzia: haideti bai,
sa bem aici, cu baietii, ca e loc, facem masa mare! M-am asezat
frumos langa mister. Subtil (in mintea mea inecata in alcool), l-am
masurat din cap pana-n picioare. Tot ce am inregistrat a fost ca era
dragutel si carismatic. Taca taca da-i cu vorba, da-i cu bere, da-i
cu vorba. Cred ca si baiatul a zis acelasi lucru despre mine, ca la
un moment dat s-a aplecat spre mine si m-a sarutat. Un pic surprinsa,
m-am lasat dusa de val, ca ce mama naibii, doar nu fac crima!
Dupa multe ore, ramasesem la masa
numai eu si cu Mister si cu prietenii lui. Prietenii mei plecasera.
Ne ridicam intr-un final sa plecam si noi. Mai stam putin prin parc.
Nu stiu ce a fost in capul meu, dar am acceptat sa raman acasa la el,
ca statea foarte aproape si eu nu mai puteam sa merg pe tocuri. Nu
mai tin minte daca am umblat desculta, dar intentia sigur a fost
acolo. A, un detaliu care era sa-l uit. Eu la vremea 'ceea aveam 23
de ani. El ma intrebase. I-am raspuns. L-am intrebat si eu. Avea 21.
Bun asa, lasa ca merge!
Ajungem la el acasa. Desi, n-as
numi-o casa. Surogat de casa. Nu sunt crescuta in palate si puf, dar
sunt obisnuita cu case in care exista un minim de curatenie si
conditii de locuit. Mai multe detalii nu dau. Am avut un scurt
make-out session dupa care am adormit. Si am apreciat maxim ca
baiatul n-a incercat nimic dubios si m-a lasat sa ma odihnesc. A doua
zi, nu stiu pe la ce ora m-am trezit, mi-a facut baiatul o cafea.
M-am simtit tare prost sa-i zic ca nu beau. Si, pe trezie, incepeam
sa regret nonsalanta cu care ma aruncasem pe el. Eh, macar n-am dat
de vreun psihopat, tot e ceva, am avut bafta.
Buuuuun. Am facut schimb de numere
de telefon, am plecat acasa. I-am povestit prietenei mele tot ce s-a
intamplat. Am linistit-o, ca nu m-a violat nimeni, totul e ok. Pe
seara, vorbesc cu Mister, sa iesim in acelasi bar. El cu 2 prieteni,
eu cu 2 prietene. Pana sa se stranga toata lumea, nu mai stiu exact
in ce conditii, aflu sumbrul adevar: baiatul facea si el 18 ani. In
decembrie. Cred ca mai avea putin si ma invita la majoratul lui :))
Poate va intrebati cum dracului nu
mi-am dat seama. Pai, pentru ca imi lipseste gena aia care te ajuta
sa-ti dai seama de varsta unui om. Niciodata nu m-am priceput si nici
nu mi-am batut capul. Cand ma pune cineva sa ghicesc gasesc peretii
foarte interesanti.
Ok, oi fi eu spirit liber si
lipsit de prejudecati, dar clar daca as fi stiut ca Mister e minor,
nu m-as fi lasat eu purtata de valurile alcoolului asa usor :)) Am un
soi de limita. Si acum, ce cacat fac? Ca suntem toti inghesuiti
intr-un separeu. In 2 minute deja aveam la mana zeci de scenarii prin
care sa ma scuz si sa plec si sa sper ca nu ma vede nimeni cunoscut.
Fac niste gesturi disperate cate prietenele mele, ca trebuie sa o
intindem, URGENT! Dau mesaje pe sub masa. Trec neobservata (cred!).
Intr-un final, nu mai stiu cu ce l-am mintit pe om, cert e ca am
plecat foarte foarte repede. Puteti sa va imaginati ce hohote de ras
am auzit cand le-am spus motivul pentru care a trebuit sa plecam.
Asa ca, lesson learned, kids. De
atunci nu imi mai divulg varsta cu atata usurinta si am grija sa fiu
eu aia care intreaba :)) Bine, de acum sunt la varsta la care e mai
greu sa ma amestec cu minorii, but still, you never know. Din ce mi-a
povestit Mister dupa ce i-am comunicat ca e nebun ca m-a mintit, el
numai cu tipe peste 20 de ani a umblat, inca de la 16 ani. More power
to him daca i-a iesit atata timp :))
But wait, there's more! A trecut
timpul. Luni de zile de cand reusisem sa rad singura de mine si de
penibilul meu. Incidentul a devenit inca una din povestile alea cu
intamplari la betie. Ca doar n-o sa ma tai pe vene de rusine. Asta e,
shit happens :)). Daaar, acu' vreun an si jumatate, soarta ne-a adus
din nou impreuna. De data asta, pe teritoriul me.
Eu ma pregatisem sa ies in oras,
la propriul party. Acasa, parintii mei aveau deja the party started.
Am intrat si eu 5 minute sa dau buna seara, sa salut, sa zambesc si
sa imi vad de drum. Ma imbratisez cu fata unuia dintre prietenii
tatalui, sa-i zicem R. Intru in sufragerie, salut de la stanga la
dreapta. Imi cade fata cand il vad pe Mister, stand la masa cu toata
lumea, la 2m de tata. Ma duc frumos sa-l salut. El, clearly, mult mai
socat decat mine :))
Ma intreaba ce caut aici, pe cine
cunosc. Nu stiu cum am putut sa nu rad isteric. Pai, eu aici
locuiesc, zic. E casa mea. Uite, il vezi pe barbosul ala? Ala e tata.
Mister venise impreuna cu R. In calitate de gagica-su, cred :)) Oh,
cat de mica e lumea :)) Am plecat, am dat cu saru'mana la toata lumea
si l-am lasat singur si socat. De atunci nu cred ca l-am mai vazut.
Va pup si ne "vedem" sambata viitoare,
Raluca"
Fetelor, eu (Ana) va urez un sfarsit de saptamana minunat si nu uitati: daca vret ca rubrica sa fie din nou permanenta, imi puteti trimite povestile voastre pe adresa ana.s_beautyblog@yahoo.com
Kisses and always be beautiful
Va pup si fiti frumoase
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu