Hello, ladies.
Aveam de gand sa ma uit mai intai la “Snow White and The
Huntsman” si apoi sa ma ocup de rubrica, insa preconizez ca o sa adorm la film,
la cat de obosita sunt, si nu vreau sa las articolul pe maine.
Stiti vorba aceea “dragostea iti ia mintile”? Ei bine, eu
sunt dovada ca nu este un simplu proverb. Timp de trei ani si jumatate parca am
fost nebuna si drogata, o tineam mortis pe-a mea si speram intr-un miracol. S-a
intamplat si ala, atunci cand am deschis larg ochii si mi-am dat seama nu numai
ca pot, ci si ca merit mult mai mult decat un tanc rasfatat care habar nu are
ce vrea de la viata. Dar pana la finalul povestii mai sunt muuuuulte articole.
Despre ce este vorba? O relatie ratata presarata cu prea multe intalniri
ratate.
As fi vrut sa va povestesc intamplarile in ordine
cronologica, dar cum n-am memorie de elefant, vi le voi spune asa cum mi
le-amintesc.
Apropo, ii vom spune “Mister” :).
Mana este a Alexei, nu va-nchipuiti ca tipu' se dadea cu oja :)) |
Actiunea de azi se petrece intr-un weekend, pe la sfarsitul
verii si tin minte ca impliniseram deja un an de relatie. Comportamentul lui
devenea tot mai enervant si, daca eu ii inghiteam tampeniile, prietenii mei nu
o faceau si cu greu il acceptau, de dragul meu.
Niciun membru al gastii nu avea chef de plimbari, asa ca
urma sa ne petrecem dupa-amiaza / seara acasa la Alexandra si sotul ei. Andra
statea la doi pasi de mine, asa ca pe ea o luam de acasa, iar pe Mister urma
sa-l “culeg” din Parcul Kiseleff.
O sa ma intrebati “de ce trebuia sa-l iei din parc, nu putea
sa vina el la tine?”. Ei bine, nu. In trei ani si jumatate n-a venit la mine
acasa de 10 ori, de cele mai multe ori motivand ca este prea departe si ca”tu
ai masina, ti-e mai usor sa te deplasezi”. Apropo, cand si-a luat in sfarsit
permisul, a bagat-o pe-aia cu “sunt prea obosit sa conduc”. Asa ca de cate ori
mergeam in vizita la cineva sau in oras, trebuia sa ne intalnim intr-un punct
anume si de acolo sa ne continuam “calatoria”.
Revenim: imi spune Mister ca trebuie sa-l iau din Parcul
Kiseleff. Si uite asa incepe cearta: “Dar de ce sa te iau de-acolo? Nu poti sa
vii la mine? Sau si mai bine, de ce nu te duci direct la Alexa?” – “Nu vin la
tine ca e prea departe si in plus ma intalnesc cu X (amicul lui) si vrem sa mai
stam de vorba si n-am timp. Iar la Alexa de ce sa ma duc, cand poti sa treci tu
sa ma iei din parc” – “Pentru ca ocolesc, de-aia zic sa te duci la ea” – “Ete
nah, ocolesti. Ti-e greu sa mergi pana la Victoriei, apoi pe Bd Aviatorilor, in
loc sa faci dreapta inainte de Dinamo?” – “Daaaa, mi-e greu, pentru ca pierd o
tona de timp + benzina” – “Ete c*cat, pierzi benzina 1-2 litri, mare branza”.
Simteam ca discutia nu duce nicaieri si ca-mi venea sa-l injur cu cine l-a
facut, asa ca am acceptat “targul” numai ca sa evit inca o cearta.
De tata am scapat repede cand i-am spus ca trebuie sa-l iau
din drum, pentru ca i-am aruncat “vestea” in timp ce ma pregateam sa ies si n-a
avut timp sa spuna prea multe (tata e genul “barbatul trebuie sa conduca
femeia, nu invers”). Dar acum venea partea naspa: sa dau ochii cu Andra J).
Bineinteles ca primul lucru pe care mi l-a zis a fost “ce
faci, fata, unde e Mister?” – “Pai sa vezi, c-o fi, c-o pati…”. Evident ca s-a
enervat cand a aflat si l-a luat la injuraturi de la amiba pana-n viitor. O
calmez si ne vedem mai departe de barfa noastra, eu ignorand-o de fiecare data
cand aducea vorba despre relatia mea naspa.
Ajungem in parcarea din Kiseleff, parchez si coboram. Ma uit
dupa Mister, nu era pe nicaieri. Il sun si ce credeti ca-mi spune: “Sunt cu X
pe banca, mai stau putin si vin”. Vai, am crezut ca in secunda doi ajunga langa
el si-l scalpez. “Pot sa stiu si eu de ce trebuie sa mai stai? De ce trebuie sa
ma faci sa astept? Esti vreun print arab si nu stiu eu?” – “Haai ca nu mori
inca putin. Stai sa-mi termin si eu saorma si vin. Ca ne-am luat fiecare cate
una si trebuie s-o termin” – “Esti cu capu’, vrei sa astept pana-ti termini
saorma? Si de ce naiba ti-ai luat, nu stiai ca mancam la Alexa?” – “Pai aveam
pofta. Si asteapta-ma ca nu stau mult. Te iubesc, pa”, si a inchis. Cand a
auzit conversatia, Andra a dat-o din ras in injuraturi si tot asa.
O-ntreb ce naiba facem, daca sa-l astept sau nu, iar
raspunsul ei a fost: “Plm, daca tot suntem aici. Oricum la Alexa ajungem
repede”. Booooon, si ia uite ce stam noi ca doua pupeze asteptandu-l pe Mister.
Fumam o tigara, doua, trei, facem niste poze scalambaite, ca muream de
plictiseala, iar mai asteptam, apoi il sun iar. In sfarsit, se decisese sa-si
miste tartita de pe banca si sa vina spre mine. “Dar merg incet, ca sunt plin
si ma misc greu” – ca si creierul tau, imi venea sa-i spun, dar m-am abtinut.
Ajunge, la masina, ma uit urat la el in timp ce el zabea ca prostu’, se gudura
pe langa mine si vroia sa-l pup, apoi urcam in masina si plecam spre Alexa. Pe
el il izolasem in spate, n-aveam chef sa stea langa mine :)).
La Alexa, totul a decurs ca de obicei: eu, Andra si
prietenii nostri am ras, ne-am distrat, ne-am amuzat, iar Mister a stat lipit
NON-STOP de telefon. Asta facea in 99% din cazurile cand mergeam in vizita pe
undeva: fuma non-stop, naviga pe net de pe telefon si dadea raspunsuri
mono-silabice. Rareori se angaja in conversatii sau se amuza impreuna cu noi. Dupa
nici o ora si jumatate, a inceput sa traga de mine sa plecam, ca el s-a
plictisit si ii este somn; doar cu multe insistente si replici de genul “te-ai
plictisit pentru ca esti lipit de telefonul ala, altceva nu mai vezi in jur si
daca vrei acasa, ia-o per pedes” l-am convins sa mai stam. Nu de alta, dar nu-i
convenea sa mearga cu ratb-ul din Baneasa pana pe 1 Mai, drum prea lung. Iar pe
taxi nu dadea bani pentru ca “poti sa ma duci tu acasa, ca nu ocolesti mult” :|
Seara s-a incheiat dupa vreo 2-3 ore, timp in care noi ne-am
stricat de ras, iar el a fost rupt de realitate. Evident, a trebuit sa-l duc
acasa, pe 1 Mai, apoi sa merg si eu la mine, in Titan. O aruncatura de bat, ce
sa mai. Doar in serile cand eram foarte suparata pe el si vroia sa ma imbune
spunea “poti sa ma lasi la Victoriei, sa nu te mai incurc”.
Ce ati citit in ultimele doua paragrafe era “programul
zilei” atunci cand mergeam in vizita: el se retragea in cochilia lui, enerva pe
toata lumea pentru ca era Mutulica, iar pe mine ma facea sa-mi doresc sa am
puterea sa ma rup de el.
Iar daca asta v-a enervat, sa stiti ca este doar inceputul. :)
P.S.: Andra vrea si-acum sa-l bata si sa-l trimita la ma-sa
doar in sosete si cu o sticla cu apa in mana. De ce apa? O sa aflati intr-o
postare viitoare :)
Va pup si fiti frumoase
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu