Intalniri ratate - "Petrecere" cu apa de la robinet si coliva

     Hello, ladies.

     Cand e ziua de nastere a persoanei iubite, te astepti fie sa petreceti o seara romantica, fie sa mergeti in club cu gasca sau sa dea o petrecere. Dar ce faci cand nu se intampla nimic din toate astea ci, in schimb, te invita sa mananci coliva pe post de desert? Ei bine, eu mi-am pus nervii in “stand by” si m-am rugat la toti sfintii sa-mi dea rabdare, ca daca ceream putere cred ca-i suceam gatul.

     Ah, uitasem, va rog scuzati limbajul licentios, chiar daca este cat de cat cenzurat :D.

Palatul Schönbrunn, Viena :)

     Mai era aproximativ o saptamana pana la ziua lui de nastere si imi storceam creierii incercand sa planific ceva frumos pentru el. O petrecere surpriza nu intra in discutii, pentru ca nu agrea asa ceva, asa ca l-am luat pur si simplu la intrebari, incercand sa aflu ce si-ar dori. “Vrei sa planific o seara romantica, sa iesim la un restaurant doar noi doi? Vrei sa mergem intr-un club cu prietenii? Sau vrei sa vb cu prietenul tau X sa organizam noi o petrecere, si tu doar sa fii prezent?”. Evident, m-am lovit doar de refuzuri: “nu vreau la restaurant, ca nu-mi plac. Nu vreau in club ca n-am chef, am facut anul trecut. Nu vreau petrecere ca la tine nu vreau sa facem, la mine nu se poate si la X nu vreau sa apelez”. In sfarsit, am vazut ca nu pot sa scot de la el cu niciun chip ce-si doreste, asa ca am lasat-o balta. La un moment dat chiar mi-a trecut prin cap ca poate pregateste el ceva si nu vrea sa spuna nimanui, desi nu era genul care sa se gandeasca la asa ceva. Dar vorb-aia, speranta moare ultima. 

      Cu vreo trei zile inainte de marele eveniment, ma suna. “Buna, iubi, ce faci bla bla. Uite, te-am sunat sa te intreb ce faci sambata” – “Erm, n-am niciun plan, e ziua ta si stii ca am programul liber” – “Ah super, atunci vreau sa te invit undeva”.

Intalniri ratate - "Primavara" costa 300 de lei

     Hello, ladies.

     De astazi inainte nu voi mai face nicio introducere pentru “Intalniri ratate”, deoarece v-am povestit deja AICI despre ce este vorba.

     Drept urmare, sa trecem direct la subiect.

     Stim toate ca in Bucuresti exista o multime de persoane care vand pe strada lucruri furate. Te abordeaza cu replici de genul “vrei un ceas / telefon / geaca de piele etc”, insa sa fim serioase, cine ii ia in serios? Si chiar daca ti-ar trece prin minte sa cumperi de la ei, verifici de un infinit de ori produsul inainte sa-i dai banii.   Ei bine, nu este si cazul lui Mister, care a dat cateva sute de lei pe un simplu sapun “Primvara”. 

     Prietenul lui cel mai bun ii spusese ca si-ar dori sa-si cumpere un anumit model de Nokia, irelevant care anume. Cert este ca era destul de scump si tipul respectiv nu se indura sa-l achizitioneze “de nou”, din magazin. Mister a bagat la cap (bine ca retinea dorintele amicului sau, dar nu si pe ale mele) si i-a promis ca va fi cu ochii si urechile in patru, pentru a afla daca vinde cineva un Nokia X.

     Intr-o zi de vara, in timp ce venea sa ma ia de la serviciu, Mister a fost abordat in zona Casa Presei de un tip, care l-a intrebat extrem de discret daca este interesat sa cumpere un Nokia X, exact modelul pe care-l cauta chiar el. “Ce pret?” – “300 de lei” (sau 250, irelevant, oricum), i-a raspuns “vanzatorul”, apoi a scos din buzunarul de la geaca telefonul, care se afla intr-o husa neagra. Mister a cazut in plasa lui si i-a propus sa mearga la un bancomat pentru a scoate bani de pe card. Apropo, tipul purta geaca, desi afara erau vreo 30 de grade.

Intalniri ratate - Cum sa mori de plictiseala la 40 de grade Celsius

     Hello, ladies.

     Andra ia din nou o pauza pentru o vreme, insa de data aceasta pentru ca s-a impacat cu Psycho si nu mai are nimic interesant de povestit. Din ce mi-a povestit, totul este bine si frumos si sper sa ramana asa. :D

     Revenind la povestea de astazi… Ma tot gandeam ce intalnire ratata sa va mai povestesc si am gasit una perfecta, in ton cu anotimpul si caldura care toropeste Romania. Ce poate fi mai rau decat sa simti cum te topesti la 40 de grade Celsius si sa nu ai chef de nimic? Cititi in continuare si veti afla :)).

     Inainte sa cititi, trebuie sa va spun ca am o rabdare de fier si pot suporta multe. Dar am si eu limitele mele, sunt totusi om :)).

     Tocmai terminasem primul an de facultate si-mi gasisem un job de vara, mi se pusese pata sa strang singura niste bani ca sa-mi platesc concediul la mare. Cam in aceeasi perioada ma despartisem de tipul cu care eram atunci si eram in cautarea unei “rebound relantionship”. Mai exact, vroiam pe cineva care sa fie disponibil oricand am chef de un suc, un film sau o plimbare, fara complicatii si alte batai de cap.

     La nicio luna de la angajare, unul dintre colegi a inceput sa-mi faca avansuri. La inceput subtile, apoi tipu’ a prins curaj si a inceput sa ma bata la cap sa iesim in oras: “Hai te rog, doar un suc, stam de vorba, nimic mai mult”.

     Tipul nu era chiar genul meu, insa nici nu-mi displacea: dragutel (blondin, ochi albastri), insa inalt de-mi rupeam gatul uitandu-ma la el si nu era nici vreo inteligenta sclipitoare. Dar pentru ce aveam eu nevoie mergea si, la sfatul mamei mele – “Maria, iesi cu o el o data, vezi ce-i poate mintea (la propriu) si gata. Ce ai de pierdut?”. Asa ca, intr-un final, am acceptat sa ies cu el in weekend si am stabilit sa mergem in Herastrau: loc de plimbare, relaxare, distractie si terase la discretie, unde puteai sa bei ceva rece ca sa te racoresti. Mentionez ca era iulie , iar temperaturile erau atat de ridicate, incat puteai praji un ou pe capota unei masini.