Hello, ladies.
Va spuneam ca Andra are niste probleme si o sa lipseasca o
perioada de pe blog, timp in care eu o sa-i tin locul. Sper sa va placa
intalnirile mele ratate si o sa incerc, pe cat posibil, sa va binedispun.
Apropo, pana acum n-am crezut ca am avut parte de atatea
intalniri ratate, dar se pare ca I’ve had my share too :)).
S-a intamplat in urma cu aproximativ doi ani. Amandoi lucram
la acelasi etaj, dar la firme diferite si, inevitabil, ne intalneam din cand in
cand. Era dragut, inalt si, credeam eu, avea 27-28 de ani. Sa spunem ca-l
cheama “Dorel”. Primele dati nu mi-a spus nimic, doar flirta cu mine intr-un
mod mai mult decat evident: ma privea fix, imi zambea cu o mina fericita si se
inrosea. Parea ok tipul, imi placea mult, iar prietenele mele ma intrebau mereu: “Asta n-are
limba sa vorbeasca?”.
Ei bine, “minunea” s-a intamplat. Intr-o zi, asteptam liftul
si eram cufundata adanc in propriile-mi ganduri cand, deodata, ma trezesc cu
Dorel langa mine, zambind larg (si tamp, acum ca stau sa ma gandesc bine). Logic
ca m-am speriat, pentru ca n-am auzit niciun fel de zgomot si e ciudat sa vezi
ca dintr-odata sta unul langa tine si-ti arata fasolea :)).
“Scuze, eram pierduta in ganduri”, am balmajit eu. “Nu-i
nimic, scuze ca te-am speriat. Auzi, tu nu esti Ana-Maria … si nu lucrezi la
ziarul… ? Tu scrii despre aia, aia, aia si aia, nu? Aseara ai plecat cam tarziu
de la serviciu. Asa muncesti de obicei?”. Raman K, WTF?! Asta ma
urmareste?. “Mda, eu sunt, dar de ce intrebi” – “Ah, pai te citesc mereu, imi
place mult cum scrii si am o propunere pentru tine. Uite aici cartea mea de
vizita, da-mi numarul tau sa te sun si sa stabilim o intalnire ca sa vorbim”,
imi spune el, apropiindu-se tot mai mult de mine. Pentru ca simteam ca ma
sufoca si-mi invadeaza spatiul personal, i-am dat rapid numarul si,
intorcandu-ma cu spatele, i-am aruncat un “am uitat ceva in masina, mai
vorbim”. Si m-am carat :)).
Trec cateva zile, iar eu uitasem complet de Dorel, evident.
Era ora pranzului cand imi suna telefonul si, concentrata le ce scriam, am
raspuns automat: “Ana-Maria…, spuneti va rog”. “Moama, dar ce oficial raspunzi.
Ce faci, frumoaso?”. Eu sec, intreb cine e. “Vai, cum nu ma recunosti? Sunt
Dorel. Uite, te-am sunat cand putem sa ne vedem sa vorbim.” – “Ah , scuze. Pai
zi-mi intai despre ce e vorba”. In sfarsit, imi spune ca vrea sa fiu PR-ul nu
stiu cui si musai sa ne vedem repede sa vorbim. Ii spun ca momentan n-am timp,
dar ca mai vorbim si stabilim. Adevarul: desi imi placea tipul, simteam ca ceva
nu e ok in legatura cu el.
Intre timp, a avut loc un eveniment care m-a obligat sa
vorbesc si sa ma vad des cu el pret de cateva zile si parca acel bad feeling
incepea sa dispara. Parea chiar ok si imi placea destul de mult, asa ca m-am
gandit: “Hei, se mai intampla sa se insele omul”. Bineinteles, n-a aratat
ocazia de a ma intreba iar cand ne vedem. Ca sa scap de-un stres, am acceptat
intr-un final. “Ok, si unde mergem?” – “Pai stii ca e un hotel pe 1 Mai? Ne
vedem acolo”. Vai, deci deja ma gandeam la Andra si al ei “eu ma pis numai
acasa” si prevedeam o faza de genul :)). Zic “esti nebun,
cum sa merg la hotel? Baiete, cu cine crezi ca vorbesti?”. Replica lui: “La
parterul hotelului este un bar detinut de niste prieteni. Mergem si stam in
public, bem o cafea, vorbim. Chill, stam doar la bar”. In sfarsit, accept cu
gandul ca, nah, e lume in jur si n-am ce sa patesc :)).
M-a asteptat in strada, ca sa-mi arate locul special
rezervat unde pot parca – impresionant (not). Intram in local, el foarte vesel
si binedispus, ma intreaba ce vreau sa beau, punandu-si in acelasi timp mana pe
mana mea. “Vai, dar ce rece esti, n-ai caldura in masina?”. Am uitat sa
precizez ca ningea intr-o veselie si erau cateva grade, mai multe, cu minus.
Trecem de partea cu “nu i-am mai dat drumul pentru 5 minute de mers”, “dar de
ce” etc… Am inceput sa vorbim vrute si ne-vrute: despre viata in general,
despre cat e de naspa sa fii dezamagit in dragoste, despre vedetele din Romania
si de cat de gresit este ca sunt catalogate “dive” si despre locuri de munca –
mi-a spus ca, printre altele, este (sau fusese, nu mai tin minte), si
paramedic. Si a inceput sa-mi spuna ce meserie grea este, ce cazuri a avut etc,
pe sucrt, incerca sa ma impresioneze.
Apoi, mi-a spus cat de naspa si cat de singur se simte in
Bucuresti, ca sta de unul singur intr-un apartament cu trei camere la Romana
(mi-a precizat de vreo trei ori asta :)) ), si ca e groaznic
cand vine acasa si nu-l asteapta nimeni. Ah, sa nu uitam ca facea ce facea
si-mi punea mana pe picior / genunchi / mana / brat. Asta pe langa faptul ca
flirta la greu cu mine.
Iar aici, fetelor, vine partea interesanta. Nu mai stiu cum
a avenit discutia de copii. Ii spuneam cat de mult imi doresc sa am doi
prichindei, cum i-as creste, vorbeam despre comportamentul lor cand sunt mici
etc. Si vine bomba: “Pai da, ca si fi-mea… nu stiu ce”. Deci s-a rupt filmul
instant: restul cuvintelor au trecut pe langa mine, nu mai auzeam nimic. Trag
vreo doua fumuri din tigara si intreb: “Ai copil? Dar cati ani?”. Si ia uite-l
pe Dorel ce-mi arunca senin a doua bomba: “Da, sta cu nevasta-mea in orasul X.
eu am 36 de ani”. Mai bag o tigara si zic: “36?! Arati de 27, cam inselator. Pai
si te plangeai mai devreme ca esti singur” – “Da, pai ma vad cu nevasta-mea o
data la cateva luni, pentru ca eu stau cu afaceri aici, iar ea are serviciul
acolo”. “Pai si verigheta nu porti?”, intreb eu, iar raspunsul lui a fost ceva
de genul ca-l incomoda cand lucra ca paramedic si s-a obisnuit fara ea.
Probabil ca era another big bullshit, ca tot ce spusese el pana atunci. Va dati
seama ca din secunda aia n-am mai crezut nimic din ce-a scos pe gura si m-am
gandit doar cum sa ma car mai repede de-acolo.
Culmea este ca tipul continua sa flirteze cu mine ca si cum
nici usturoi n-a mancat, nici gura nu i-a mirosit. Devenise dezgustator :|.
Dupa vreo 10-15 minute, zice: “A trecut atata timp si, pana
la urma, n-am vorbit despre propunerea mea. Am ocazia sa lucrezi cu managerii
mai multor vedete din Europa de Est si unele dintre nu au PR, asa ca ma gandeam
sa te propun pe tine. Beneficiile sunt…. Bla bla bla bla bla bla bla…”. Cam
asta este ce-am auzit eu :)). Il las sa-si recite poezia, dupa care ii spun:
“Multumesc pentru oferta, dar cred ca voi spune pas. Eu trebuie sa plec acum,
sunt obosita si maine lucrez. Mai vorbim”. A ramas putin socat, probabil ca se
astepta sa-i pic in plasa sau ceva de genul, pentru ca in primele secunde n-a
scos un sunet. S-a dezmeticit, s-a oferit sa ma duca la masina si, cand sa urc,
a vrut sa ma pupe pe obraz. “Cred ca ma ia raceala, scuze”, am spus eu respingandu-l.
Urc in masina, pornesc motorul si-l aud prin geam: “Cand mai vorbim?” – “Cand
oi avea eu timp”, am zis si-am plecat rapid de-acolo :)). M-a mai sunat de
vreo doua ori si m-a cautat o singura data la birou, dar de fiecare data l-am
expediat. Din fericire, el nu mai lucra acolo, asa ca sansele sa-l mai vad erau
minime.
BONUS: A doua zi aflu ca de fapt nevasta l-a dat afara din
casa, dormea la birou, “tragea la masea”, era un mincinos notoriu, insela pe
cine putea si era mai periculos ca un sarpe.
Data viitoare o sa va povestesc despre primul obsedat din
viata mea :)).
Va pup si fiti frumoase
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu