Intalniri ratate: Guest post Dana - Olimpicul intalnirilor ratate

     Hello, ladies.

     Stiu ca sambata trecuta n-am postat nimic la “Intalniri ratate”, dar v-am spus care a fost motivul. Asa ca nu va faceti griji, rubrica n-a disparut.

     Astazi nu va fi Andra cea care va va amuza, si nici eu, ci o fata extrem de draguta si dulce pe nume Dana. Ea este cea care mi-a sugerat sa va las si pe voi sa scrieti la aceasta rubrica si, cum cererile si parerile voastre sunt importante pentru mine, i-am indeplinit dorinta. Mai mult decat atat, ea este care deschide seria “guest post-urilor”, pentru a va incuraja si pe voi sa-mi scrieti.

     Daca aveti astfel de intamplari si doriti sa le impartasiti cu altii, nu ezitati sa imi trimiteti povestea voastra la ana.s_beautyblog@yahoo.com. Numele vostru si o poza cu voi vor fi publicate doar daca doriti :).

     Enough said, acum va las cu povestea Danei. Pe mine m-a amuzat maxim si sunt sigura ca si pe voi o sa va faca sa radeti. 

     “Hey girls, sunt Dana si saptamana trecuta m-am oferit sa impart cu voi ultima mea experienta potrivita pentru aceasta sectiune. Imi cer scuze pentru intarziere, am vrut sa fac articolul pana sambata cum trebuia, dar sambata am plecat intr-o minivacanta si stiti si voi cum e cu pregatirile, mai ales pentru noi fetele. Acum ca m-am intors, mi-a adus Ana aminte ca am o restanta la ea. Si cum nu imi place sa las treburile neterminate, here we are. Enjoy!

    Sa va fac un scurt istoric despre tip. Este coleg de clasa, am mai fost impreuna pentru 2 luni acum 3 ani, dar pe ascuns, din nu stiu ce motive de ale lui. Intre timp eu am avut o relatie de 2 ani jumatate care s-a terminat acum o luna, iar el a fost cu o alta colega, iar dupa ce a terminat-o cu ea, a inceput sa “se dea” iar la mine, stiind ca aveam pe cineva. Deja prea multe detalii. 

     Pe scurt, acum 3 saptamani a fost majoratul unui coleg si sub influenta…alcoolului si a deprimarii mele, caci tocmai ma certasem urat cu fostul, de la o melodie la alta ne-am cam pupat si am petrecut impreuna restul petrecerii, ca sa zic asa. Totul bine si frumos, doar ca el trebuia in dimineata aceea sa plece la Bucuresti, la nationala de fizica (bla bla). 

     A doua zi, dupa ce m-am trezit bine din mahmureala, am zis sa-i dau un mesaj sec sa-mi dau seama dupa cum imi raspunde in ce stadiu suntem. Zis si facut il intreb ce face, iar el se oboseste abia dupa o ora sa-mi spuna ca e obosit si ca e pe drum si o intrebare politicoasa sictirita “U cf?” :). Am ramas “doua puncte bara” si am zis sa-i mai dau o sansa si i-am raspuns ca imi este dor de el. Ce credeti, fetelor? Liniste totala pentru vreo 4 zile, dupa care tot eu i-am dat mesaj sa-l felicit pentru rezultatul de la olimpiada, iar el, prea plin de sine, nu mi-a raspuns. Totusi, a doua zi mi-a dat mesaj sa-mi spuna ca s-a calificat la lot si ca vine acasa si vrea sa sarbatorim. Va dati seama, ma bucuram. Zis si facut. Intalnirea era planificata pentru luni.

     Luni, o zi groaznica, ploaie, frig, eu ma pregatisem de dimineata: baie, epilat, etc. Just in case. I-am zis sa-mi dea mesaj cu ora la care sa ne intalnim pe la 12, ca sa am timp sa ma echipez. Pe la 2:15 primesc un mesaj: “Am iesit. Vii?”. Dupa multe scuze, caci eram in pijama, am decis sa ma imbrac si sa plec. Pe drum deja ma agasa cu mesaje si telefoane, dar eu am privit asta ca pe un lucru bun. Ei bine, nu era! 

     El ma astepta la mall (eu credeam ca aceea era doar locatia de intalnire, de unde sa mergem undeva mai…special, poate?), dar nu. De fapt el ma astepta acolo pentru ca ii trebuia o curea si o pereche noua de blugi, si vezi doamne, lui nu ii place sa isi cumpere singur. Eu stiam ca el trebuia sa plece a doua zi la munte cu niste fete cu un an mai mici ca noi si avea “planuri mari” cu ele. Si m-am enervat si i-am zis “Auzi, stii ceva? Da’ m-ai chemat sa iti aleg eu haine pentru #@%&! aia cu care te duci tu maine la munte?”, iar el m-a mintit sec “A…da’ nu ma mai duc.” (pentru ca o saptamana mai tarziu sa vad poze de acolo cu ele). Bun, urcam pe sus pe la magazine, nu-i placea nimic. Apoi, hai sa mancam. Ok, dar unde credeti? La MC, sau la KFC (CheFeC, cum ii zic eu). Si pt ca eram o domnisoara imbracata si machiata frumos, nu de natura sa imi bag “dejtele” intr-un hamburger si sa ma ung de sosuri pe la botic, i-am spus ca nu imi este foame. 

     Deci am mers acolo si aratam ca ultima ratata, care parca era scoasa in oras ca sa-si vada partenerul mancand. (de fapt, cam asa eram :) ). Sper ca nu v-ati plictisit, acesta era doar “preludiul”, abia de aici incepe uratenia.

     Tipul manca deschizandu-si gura in toata splendoarea ei si vorbind cu precipitatii. Ferea de mine sa fac vreo gluma buna, ca ma trezeam cu tot meniul pe post de make up. Am incercat sa vorbesc eu mai mult cat a mancat el si dupa ce a terminat, i-am dat cuvantul. A inceput sa-mi povesteasca din excursia lui la Bucuresti cum s-a imbatat cu un coleg si cat de mare e “Curtea berarilor” a lor, fata de a noastra din Iasi. Very interesting! Si uite cam asa s-a si scapat sa-mi spuna ziua si ora in care facea asta. Ce credeti? Era fix atunci cand ii trimisesem eu mesajele la care nu a binevoit sa-mi raspunda :), desi inainte cand l-am intrebat mi-a spus ca invata pentru o proba si nu putea sa-mi scrie. Mi-am dat seama ca a ramas acelasi copil din trecut si am inceput si eu sa scriu mesaje, si spre bucuria mea l-a enervat pentru ca imi atragea atentia. 

     Am stat intr-o liniste deplina cam 10 minute, dupa care a inceput sa “se caute de paduchi”, si a facut minunata descoperire exclamata la un volum mult prea stanjenitor: “AM UN COS DUPA URECHE!!!!!! CUM SA AM UN COS AICI? VAI CE MA DOARE!!”. Credeti-ma pe cuvant, nu stiam unde sa ma ascund, masa era prea putin inalta pentru dimensiunile mele. I-am zis frumos ca o sa-i treaca si sa nu-l mai “zgandare” acum. Dupa care, a inceput sa faca el conversatie. Despre cine credeti? Despre o tipa din clasa care imi e super antipatica si o lauda: cat de buna a fost la olimpiada ei de geografie, cum a ratat lotul cum bla bla, practic, aruncandu-mi in fata ca eu sunt o talamba care nu are fata de nationala. M-am uitat la el un pic “shui” si am dat din cap, uitandu-ma constant la ceas. Nu mai tin minte restul conversatiei despre ea, dar mi s-a parut interminabila. 

     Ah, si ca sa adaug ceva la tentativa lui de jignire, cand am vorbit despre fata asta cu care urma el sa mearga in excursie, imi explica in termeni stiintifici ca ea nu e asa draguta, in felul urmator: “Stii, Ioana nu mi se pare o fata asa cine stie ce, uite ca sa iti explic practic, in graficul distributiei Boltzmann, ea ar fi asa pe undeva la mijloc………*pauza*………Nu stii ce e aia distributia Boltzmann, nu? Ah mai, n-am cu cine vorbi, imi trebuie cineva priceput. Fetele si fizica, hah!”. In secunda aia am zis “Gata Theo, multumesc pentru “intalnire”. Merg acasa”. “A, dar mai stai” zise el. I-am bagat niste scuze si am taiat-o. 

     S-a oferit totusi sa ma conduca pana in statie, unde ce sa vezi? Tramvaiul lui a venit primul si l-am rugat ca un mielusel sa nu ma lase sa astept singura. A acceptat, iar in 2 minute a venit al meu si am plecat, el ramanand foarte dezamagit, jos, in frig :)). Abia atunci, pot spune ca m-am simtit cat de cat razbunata. Nu am mai vorbit cu el de atunci, dar luni incepe scoala si planuiesc sa-l ignor total.

     Va tin la curent cu ce se mai intampla. Sper ca nu v-am plictisit si nu v-ati inecat in detalii, dar eu asa consider, ca atunci cand povestesc ceva, detaliile sunt esentiale. Va pup si ne auzim.”

                       Va pup si fiti frumoase

P.S.: Nu uitati de GIVEAWAY-ul meu, mai aveti timp sa va inscrieti pana mine seara la ora 0:00.