Intalniri ratate - Stripperul (guest post Iguanitza)

     Hello, ladies.

     Dupa cum v-am anuntat pe Facebook, rubrica "Intalniri ratate" va lua o pauza. Nu stiu pentru cat timp, insa va promit ca nu va fi o pauza definitiva. Sa spunem ca este finalul sezonului 1, parca suna bine, nu?
     Totusi, nu puteam sa pun... punct si virgula fara sa postez inca o data :). Prima serie de "Intalniri ratate" va fi incheiata de Iguanitza, careia ii multumesc tare mult pentru povestile ei. Cum, ati ratat-o pe cealalta? Dati repede click AICI ca sa cititi prima ei postare pe blogul meu.
     Dar gata cu vorbaraia, va las sa va delectati cu povestea. Ne vom reintalni peste cateva saptamani sau luni, inca nu stiu sigur. Dar repet: nu va fi o pauza prea lunga.
     Enjoy :)

                                          Poza este preluata de pe blogul Iguanitzei

     "Hei , am rămas datoare cu o „relație” începută în timpul în care mă vedeam cu iubitul meu eminescentin .

     Nu-mi aduc aminte foarte multe detalii , dar sunt sigură că o să vă amuze povestea mea de „dragoste” .

     Pe vremea când exista hi5 am dat de personajul de azi, A. Hi5 era și un loc numa’ bun de agățat ha ha  , așa că A. s-a băgat în seamă cu mine, mi s-a părut drăguț, era de-o vârstă cu mine , și am început să vorbim pe mess....

     Pe vremea aia eram înnebunită să joc „table”  - mai ales că atunci învățasem de la prietena mea cea mai bună și încercam să îmi ocup tot timpul în a mă perfecționa ha ha ha

     Așa că , prima mea întâlnire cu A.  a fost într-un bar, unde puteam să jucăm table. Nu-mi aduc bine aminte discuția , dar știu că s-a lăudat cât de bine joacă el table  și voia să mă provoace.

     Când l-am văzut nu mi s-a mai părut așa grozav, parcă era...altfel decât în poze. El , în schimb era fascinat de mine, a avut grijă să îmi spună în timpul jocului ... Mi s-a părut un pic ciudat, dar am trecut peste...  M-a rugat să ne mai vedem și să îi dau numărul meu de telefon.

Intalniri ratate - Si baietii plang

     Hello, ladies.
     Intrerupem programul normal pentru o transmisiune speciala. Da, stiu, nu suntem la tv, dar cred ca merge si aici fraza asta :)). Nu stiu voi, dar eu una m-am saturat sa tot povestesc despre Mr. Petarda, poate si pentru ca am trait acele momente si mi-e lehamite sa-mi amintesc de ele. Asadar, facem o mica pauza si luam o "gura de aer proaspat" savurand o intalnire ratata aparte. Este vorba despre relatia ratata a unui baiat, dar povestita din punctul de vedere al fetei care l-a ranit. Interesant, nu? Pe mine m-a amuzat maxim povestea si sper sa va placa si voua.
     Iar acum o las pe prietena mea, Alessia, sa va povesteasca totul. Enjoy :)

     "Dragele mele, astazi este randul meu sa va povestesc o intalnire ratata...amuzant este ca esecul nu a fost de partea mea, ci ... a lui. Inainte de toate, trebuie sa precizez ca povestea avea loc acum cativa ani buni, deci eu eram in apogeul anilor 20, asa ca va rog sa fiti blande cu mine si sa nu ma judecati prea tare.

            Tocmai iesisem dintr-o relatie care durase 4 ani, pe intreaga perioada a liceului, relatie care de altfel mi-a cauzat multa durere si  suferinta, asa ca am luat decizia sa schimb oarecum lucrurile din viata mea: am decis sa merg la facultate intr-un oras mult mai mare decat localitatea mea natala. Oradea mi se parea alegerea perfecta, mai ales ca fusesem acolo in scurte vacante cu Vio, ex-ul meu de care va spuneam mai sus. E orasul perfect din punctul meu de vedere: marisor, dar aerisit, cu locuri superbe, incepand de la oazele de liniste din interiorul orasului si pana la cele mai zgomotoase pub-uri, dar cu oameni de calitate.

            Vio avea in Oradea un unchi, stabilit acolo de ceva vreme, casatorit cu Maria, o unguroaica 100%, al carui caracter lasa de dorit. Avea o aversiune contra romanilor cum rar mi-a fost dat sa vad. Ei bine, dragele mele, Maria avea un frate, Robert, de o varsta apropiata de a mea, pe care am avut ocazia sa il cunosc de-a lungul vacantelor mele in Oradea. Robert va fi nefericitul personaj principal al istorisirii mele de astazi. Poate v-am plictisit cu detaliile, insa sunt esentiale pentru a putea intelege firul acestei povesti.

            Sa recapitulam: tocmai incheiasem relatia respectiva si am decis sa merg la facultate in Oradea. Acolo, neavand alte cunostinte, am fost nevoita sa apelez la unchiul lui Vio ptr. a ma caza ptr. cateva zile cat dura perioada de inscriere la facultate. Robert, fiind mai mereu in vizita pe la sora lui, a inceput sa devina foarte amabil cu mine si sa ma insoteasca la facultate pentru a indeplini toate demersurile necesare. Si inevitabilul s-a produs: petrecand atat de mult timp impreuna, am sfarsit prin a deveni un cuplu, sub privirile uracioase aruncate de catre sora lui. Satula fiind de aceste priviri, precum si de comentariile ei acide, am hotarat sa ma mut temporar la Robert, dat fiind faptul ca locuia singur intr-un apartament de 3 camere, doua dintre ele fiind libere.

Intalniri ratate - Neamtul inamorat

     Hello, ladies.

     A venit din nou randul sa va “intretin” sambata si va anunt de pe acum ca o voi face cateva saptamani bune de-acum incolo.

     Initial, vroiam sa scriu astazi o intalnire ratata din liceu, insa in ultimul moment m-am razgandit si m-am decis sa va amuz cu o intamplare ceva mai recenta. Mai exact, o semi-relatie ratata cu un neamt. Mda, am facut-o si pe asta :)).

     In 2006 am avut ocazia sa vizitez prima data Germania, atunci cand o verisoara, D., ne-a chemat in vizita la ea pe mine si pe sor-sa, pe nume L. Concediul pica la fix, pentru ca traversam o perioada destul de neplacuta si chiar aveam nevoie de o escapada.

     Inca nici n-am apucat sa respir ca lumea aerul nemtesc, ca vara-mea a inceput sa faca pe Cupidonul: s-a gandit sa ne cupleze pe mine si pe sor-sa cu doi nemti, gandindu-se ca ne casatorim cu ei si ramanem alaturi de ea in Germania. Cred ca puteti sa va inchipuiti ca la 21 de ani numai la maritis nu-mi statea mie gandul, dar am zis ca n-am ce sa pierd daca-i fac pe plac si ies la o intalnire. Double date, that is, impreuna cu L., pentru ca nu riscam sa cutreier singura un oras pe care nu-l cunosc, cand nu stiam nici limba si nici persoana care ma insotea.

     Prima data a incercat sa ma cupleze cu unul dintre cumnatii ei: un personaj inspid, incolor cu prea mult odor :)), extrem de enervant si care pe deasupra mai era si un adevarat monument de prostie. O singura iesire in oras mi-a fopst de ajuns ca sa stiu ca nu vreau sa-l mai vad vreodata in viata mea.

     Buuunnn, a urmat runda a doua. S-a gandit vara-mea ca un coleg de serviciu de-al sotului ei este potrivit pentru mine. “Maria, este putin mai mare decat tine, e baiat bun, de casa bla bla bla”, stiti voi, abureala pentru a ma convinge sa accept. Intr-un final am cedat, mai ales ca si L. venea cu mine. Dubla intalnire, dupa cum v-am spus.

                                                               Germania, 2006.

Intalniri ratate - Lipitoarea "filozoafa"

     Hello, ladies.
     Va anuntam aseara pe FB ca astazi avem un invitat special la rubrica "Intalniri ratate". N-aveti idee cat sunt de mandra ca Iguanitza este una dintre cititoarele fidele ale acestei rubrici si, mai mult decat atat, s-a oferit sa scrie pe blogul meu micut.
     Asa ca astazi Iguanitza va fi cea care ne va delecta cu o "intalnire ratata" - de fapt, relatie, dar va las sa cititi si sa aflati singurele despre ce este vorba.
     Iti multumesc frumos, Iguanitza, pentru postarea de astazi si astept si alte intalniri ratate, daca mai ai :).

                                     Aceasta poza este luata de pe blogul Iguanitzei, de AICI

     "Iubesc rubrica "Întâlniri Ratate", în fiecare sâmbătă aștept postare cu nerăbdare și mă amuz la fiecare poveste!

     Cu siguranță toate am avut măcar o întâlnire ratată , când ne-am dorit să ne teleportăm cât mai departe de “partener” . Nici eu nu am fost scutită , și azi vreau să vă povestesc de fapt despre o …relație ratată :))

     Știți cum e, îți place de cineva și nu mai vezi / auzi  nimic în jur.

     Povestea mea are loc acum vreo 6-7 ani , pe vremea când am fost recrutată de o bancă și încercam să conving oamenii să își facă credit pentru locuințe…

     Țin minte totul perfect, ca și cum ar fi fost ieri … așa că, voi povesti cu lux de amănunte, ceea ce înseamnă că va fi o poveste destul de lungă.

     Era seară iar eu eram la training … după ce s-a terminat training-ul și m-am dus să semnez niște hârtii , l-am văzut pe O.  …zâmbitor, la costum , cu o dantură impecabilă ( e al doilea lucru la care mă uit la un bărbat, asta după ce îi analizez mâinile) și niște gropițe drăguțe atunci când zâmbea. Mi s-a pus pata imediat pe el și i-am zâmbit înapoi.  După câteva zile l-am reîntâlnit la bancă și i-am spus clar că îmi place de el și că aș vrea să ne vedem :).  A rămas puțin surprins, a zâmbit și am făcut schimb de numere.

Intalniri ratate - "Diva tavalita"

     Hello, ladies. 

     Inainte de a va lasa sa cititi "Intalnirea ratata" de astazi, am cateva precizari de facut. Stiti ca FB-ul a facut diverse schimbari de la un timp incoace, insa ultima modificare este si cea ne afecteaza cel mai mult pe noi, bloggeritele. Postarile noastre de pe FB nu mai ajung la toti cei care ne citesc pe acea retea de socializare, pentru ca asa au decis cei de sus. Iar daca ca tot ce scriem noi vrem sa fie citit de toti cei care ne-au dat LIKE, trebuie sa platim si inca destul de mult. Din cate am inteles de la Minnie Angel, se plateste cam 5 dolari pentru ca O SINGURA POSTARE pe Facebook sa fie promovata DOAR trei zile. Pe scurt, ar cam trebui sa ne vindem organele interne pentru ca voi sa vedeti in news feed tot timpul postarile noastre. 

     Din pacate, faptul ca nu vedeti postarile de pe FB afecteaza si traficul de pe blog. Pentru a remedia aceasta problema, am gasit cateva solutii. Daca vreti sa interactionati in continuare cu mine si sa-mi vedeti postarile, iata ce optiuni aveti:

- Sa ma urmariti prin mail -  in partea din stanga a blogului gasiti textul "Follow me by email", iar dedesubt este un camp liber. Introduceti adresa voastra de email acolo si nu uitati sa si confirmati, dupa ce veti primi mailul de rigoare (scuzati-mi repetitia :) );

- Sa ma urmariti pe Twitter - aceasta este adresa mea: https://twitter.com/#!/AnaBeautyBlog;

- Sa ma urmariti pe Google + - aceasta este adresa mea: https://plus.google.com/u/0/114534585572047683304/posts

- Sa intrati de bunavoie pe pagina mea de Facebook pentru a-mi vedea postarile. 

     Va multumesc pentru rabdarea de a citi aceste randuri si, orice optiune ati alege, vreau sa stiti ca eu sunt mereu aici, pentru voi. Acestea fiind zise, va urez lectura placuta :)

      "Hello girls!

     Din pacate nu am noutati in ceea ce ma priveste…Psycho e cumintel, in continuare iubitul ideal. Cam boring, nu? :))

     Dar azi vreau sa va povestesc o faza pe care nu o s-o uit toata viata, de fiecare data cand imi aduc aminte rad cu pofta. Atunci nu prea am ras…

     In vara anului 1999 am fost cu mama intr-un concediu, in statiunea Borsec. Aveam 13 - 14 ani, dar cu toate astea in scurt timp am cucerit tot teritoriul! Imi facusem multi prieteni, aveam admiratori fara numar, ce mai, eram o diva de Bucuresti, in toata splendoarea mea si cu fitele de rigoare :))

     Dintre toti fanii mei, ma indragostisem de un ungur, frumos foc, cu nume de fata…Lory :). Eram tot timpul impreuna…frumoase amintiri dintr-o perioada in care o strangere de mana sau un sarut erau WOW si simteai ca poti zbura ajutata de fluturasi :))

Andra :)

Intalniri ratate - Cum sa mori de plictiseala la 40 de grade Celsius

     Hello, ladies.

     Andra ia din nou o pauza pentru o vreme, insa de data aceasta pentru ca s-a impacat cu Psycho si nu mai are nimic interesant de povestit. Din ce mi-a povestit, totul este bine si frumos si sper sa ramana asa. :D

     Revenind la povestea de astazi… Ma tot gandeam ce intalnire ratata sa va mai povestesc si am gasit una perfecta, in ton cu anotimpul si caldura care toropeste Romania. Ce poate fi mai rau decat sa simti cum te topesti la 40 de grade Celsius si sa nu ai chef de nimic? Cititi in continuare si veti afla :)).

     Inainte sa cititi, trebuie sa va spun ca am o rabdare de fier si pot suporta multe. Dar am si eu limitele mele, sunt totusi om :)).

     Tocmai terminasem primul an de facultate si-mi gasisem un job de vara, mi se pusese pata sa strang singura niste bani ca sa-mi platesc concediul la mare. Cam in aceeasi perioada ma despartisem de tipul cu care eram atunci si eram in cautarea unei “rebound relantionship”. Mai exact, vroiam pe cineva care sa fie disponibil oricand am chef de un suc, un film sau o plimbare, fara complicatii si alte batai de cap.

     La nicio luna de la angajare, unul dintre colegi a inceput sa-mi faca avansuri. La inceput subtile, apoi tipu’ a prins curaj si a inceput sa ma bata la cap sa iesim in oras: “Hai te rog, doar un suc, stam de vorba, nimic mai mult”.

     Tipul nu era chiar genul meu, insa nici nu-mi displacea: dragutel (blondin, ochi albastri), insa inalt de-mi rupeam gatul uitandu-ma la el si nu era nici vreo inteligenta sclipitoare. Dar pentru ce aveam eu nevoie mergea si, la sfatul mamei mele – “Maria, iesi cu o el o data, vezi ce-i poate mintea (la propriu) si gata. Ce ai de pierdut?”. Asa ca, intr-un final, am acceptat sa ies cu el in weekend si am stabilit sa mergem in Herastrau: loc de plimbare, relaxare, distractie si terase la discretie, unde puteai sa bei ceva rece ca sa te racoresti. Mentionez ca era iulie , iar temperaturile erau atat de ridicate, incat puteai praji un ou pe capota unei masini.