Va anuntam aseara pe FB ca astazi avem un invitat special la rubrica "Intalniri ratate". N-aveti idee cat sunt de mandra ca Iguanitza este una dintre cititoarele fidele ale acestei rubrici si, mai mult decat atat, s-a oferit sa scrie pe blogul meu micut.
Asa ca astazi Iguanitza va fi cea care ne va delecta cu o "intalnire ratata" - de fapt, relatie, dar va las sa cititi si sa aflati singurele despre ce este vorba.
Iti multumesc frumos, Iguanitza, pentru postarea de astazi si astept si alte intalniri ratate, daca mai ai :).
"Iubesc rubrica "Întâlniri Ratate", în fiecare sâmbătă aștept postare cu nerăbdare și mă amuz la fiecare poveste!
Cu siguranță toate am avut măcar o întâlnire ratată , când ne-am dorit să ne teleportăm cât mai departe de “partener” . Nici eu nu am fost scutită , și azi vreau să vă povestesc de fapt despre o …relație ratată :))
Știți cum e, îți place de cineva și nu mai vezi / auzi nimic în jur.
Povestea mea are loc acum vreo 6-7 ani , pe vremea când am fost recrutată de o bancă și încercam să conving oamenii să își facă credit pentru locuințe…
Țin minte totul perfect, ca și cum ar fi fost ieri … așa că, voi povesti cu lux de amănunte, ceea ce înseamnă că va fi o poveste destul de lungă.
Era seară iar eu eram la training … după ce s-a terminat training-ul și m-am dus să semnez niște hârtii , l-am văzut pe O. …zâmbitor, la costum , cu o dantură impecabilă ( e al doilea lucru la care mă uit la un bărbat, asta după ce îi analizez mâinile) și niște gropițe drăguțe atunci când zâmbea. Mi s-a pus pata imediat pe el și i-am zâmbit înapoi. După câteva zile l-am reîntâlnit la bancă și i-am spus clar că îmi place de el și că aș vrea să ne vedem :). A rămas puțin surprins, a zâmbit și am făcut schimb de numere.
