Hello, girls.
Astazi uitandu-ma
pe pagina Ana's Beauty Blog am
observat un share legat de “generatia cheia de gat”. Doamne, ce vremuri si cat
de repede a trecut timpul. Voi nu aveti aceasi impresie pe care o am si eu:
parca mai ieri ne jucam in spatele/fata blocului? Voi nu veneati in casa
murdare de la prea mult jucat pe afara? Eu cel putin veneam in casa murdara din
cap pana in picioare. Ce vremuri!!!
Si ce bine ne jucam, ne bucuram de fiecare
moment, apreciam fiecare secunda, fiecare strop de copilarie. Pun pariu ca va
jucati in nisip, cu elasticul, pititea, tara-tara vrem ostasi,
flori-fete-si-baieti, telefonul fara fir, de-a mama si de-a tata etc. Ce vremuri
si cat de fericiti eram! Inocenti si plini de viata.
 |
| Bee, clasa intai :) |
Ce bine observa una din cititoarele Anei:
copii erau foarte respectuosi, cu frica de cei mari indiferent ca era
profesor, vecin de bloc sau ruda. Ca sa fim fericiti nu ne trebuia cine stie
ce fandosenie. Aveam imaginative si puteam crea din nimic ceva care sa ne faca
fericiti, cu care sa ne jucam cu mare drag.
Tin minte
cum mergeam la o vecina de palier si mergeam pe balcon la ea cu o sticla cu apa
si niste oale cu un maner. Puneam apa in oala iar cand cineva trecea ii
stropeam cu apa. Si ce ne mai distram cand incepeau sa injure oamenii. Copii
tembeli am fost!!!
Iar iarna aruncam cu zapada de la balcon si radeam pe sub
mustati cand vedeam oamenii ca le sare tandara. Ma bateam cu bulgarii de zapada
cu amicii pana eram uda la chiloti, veneam in casa cu obrajii rosii-rosii si
plina de viata. Construiam forturi, cazemate, faceam echipe si incingeam o
bataie cu zapada.
Tin minte
ca atunci nu aveam interfon la bloc iar vara cand mi se facea sete de la prea
mult jucat pe afara strigam la mama sa coboare cu o cana cu apa. Si mama venea.
Sorbeam dintr-o inghititura apa si fugeam iar cu copii sa ne jucam. Mereu aveam
genunchii juliti dar nu imi pasa. Cat de mandra m-am simtit cand parintii mi-au
cumparat prima bicicleta Pegas. Era rosie. Pe ea am invatat cum sa merg pe
bicicleta. Iar cand invatam cum sa merg am cazut de 2 ori in balti
diferite. Ce am mai plans ca eram toata murdara si lumea ma vedea asa. Tata
radea, eu plageam.
Sunt asa de
multe amintiri dragi. Vreau sa va aud si pe voi, sa imi impartasiti acele clipe
dragi din copilaria voastra, intamplari amuzante etc.
XoXo,
Bee
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu