Intalniri ratate - Cum sa mori de plictiseala la 40 de grade Celsius

     Hello, ladies.

     Andra ia din nou o pauza pentru o vreme, insa de data aceasta pentru ca s-a impacat cu Psycho si nu mai are nimic interesant de povestit. Din ce mi-a povestit, totul este bine si frumos si sper sa ramana asa. :D

     Revenind la povestea de astazi… Ma tot gandeam ce intalnire ratata sa va mai povestesc si am gasit una perfecta, in ton cu anotimpul si caldura care toropeste Romania. Ce poate fi mai rau decat sa simti cum te topesti la 40 de grade Celsius si sa nu ai chef de nimic? Cititi in continuare si veti afla :)).

     Inainte sa cititi, trebuie sa va spun ca am o rabdare de fier si pot suporta multe. Dar am si eu limitele mele, sunt totusi om :)).

     Tocmai terminasem primul an de facultate si-mi gasisem un job de vara, mi se pusese pata sa strang singura niste bani ca sa-mi platesc concediul la mare. Cam in aceeasi perioada ma despartisem de tipul cu care eram atunci si eram in cautarea unei “rebound relantionship”. Mai exact, vroiam pe cineva care sa fie disponibil oricand am chef de un suc, un film sau o plimbare, fara complicatii si alte batai de cap.

     La nicio luna de la angajare, unul dintre colegi a inceput sa-mi faca avansuri. La inceput subtile, apoi tipu’ a prins curaj si a inceput sa ma bata la cap sa iesim in oras: “Hai te rog, doar un suc, stam de vorba, nimic mai mult”.

     Tipul nu era chiar genul meu, insa nici nu-mi displacea: dragutel (blondin, ochi albastri), insa inalt de-mi rupeam gatul uitandu-ma la el si nu era nici vreo inteligenta sclipitoare. Dar pentru ce aveam eu nevoie mergea si, la sfatul mamei mele – “Maria, iesi cu o el o data, vezi ce-i poate mintea (la propriu) si gata. Ce ai de pierdut?”. Asa ca, intr-un final, am acceptat sa ies cu el in weekend si am stabilit sa mergem in Herastrau: loc de plimbare, relaxare, distractie si terase la discretie, unde puteai sa bei ceva rece ca sa te racoresti. Mentionez ca era iulie , iar temperaturile erau atat de ridicate, incat puteai praji un ou pe capota unei masini.

      Vine si ziua de sambata: ma pregatesc, ma aranjez si imi fac singura curaj, gandidu-ma ca n-are ce sa mearga rau (aveam eu o presimtire). Cu vreo ora inainte sa plec de-acasa, ma suna: “Buna. Ce faci?” – “Uhm… Mai stau putin si plec. De ce?” – “Ah nu, nimic. Vroiam doar sa stiu ce faci.” – “S-a intamplat ceva? Anulam totul?” – “Nuuuuu, doamne fereste. Abia astept sa te vad. Te-am sunat ca mi-era dor de tine si vroiam sa te aud”. o_O Dafuq?! In sfarsit, trec peste chestia cu “mi-era dor de tine, desi te cunosc de cateva saptamani” si ii spun ca ne vedem la ora “cutare”, la locul stabilit.

     Ajung in parc si il vad asteptandu-ma cu mainile la spate. Ma si gandeam “ia uite, mah, ce baiat galant, mi-a adus si flori”. Viseaza, Maria, viseaza, pentru ca el de fapt tinea in maini o sticla cu apa plata, rece.

Ne salutam si stabilim sa ne plimbam putin. Se pare ca noid oi aveam concepte diferite despre ce inseamna “putin”, pentru ca timp de 2-3 ore nu ne-am oprit decat din cand in cand, pe o banca, pentru ca eu sa-mi aprind o tigara. Eram plina de nervi, pentru ca muream de cald, iar tipul ma plictisea groaznic. I-am zis de vreo doua-trei ori “hai sa ne oprim la o terasa, un suc, o inghetata, ceva…”, insa de fiecare data m-am lovit de acelasi raspuns: “te rog mult de tot, ne mai plimbam putin”.

     Dupa doua ore de invart in cerc prin Herastrau, m-am asezat pe o banca si i-am spus ca eu nu mai pot sa merg, m-am saturat sa ma tot plimb si, in plus, cunosc parcul ca-n palma, doar am crescut la doi pasi de el. Inainte sa apuc sa deschid gura si sa-i spun sa ne trantim pe doua scaunde la o terasa si sa bem / mancam ceva rece, s-a asezat langa mine (tinand in continuare in maini sticla cu apa caruia i-a tot facut plinul de la tasnitori) si a inceput iar sa trancaneasca verzi si uscate. Subiectele abordate de el erau extrem de plictisitoare si radeam doar de complezenta la glumele lui nesarate, insa deja ajunsesem la limita rabdarii.

“Auzi, tu cam ce ai de gand sa facem? Nu de alta, dar mi s-a uscat mie gura nu numai de caldura, dar si de cat ai vorbit tu. Hai sa mergem la o terasa, sa mancam o inghetata si sa beau si eu niste gheata cu putin suc”. Pus in fata faptului implinit, tipu’ s-a vazut nevoit sa recunoasca: “Pai nu putem sa mergem la terasa” – “De ce?” – “Pai n-am bani”. Raman putin blocata, apoi adaug: “Am eu destul cat sa platesc pentru mine tot ce vreau sa consum” – “Pai stii, eu n-am niciun ban la mine, sticla cu apa am adus-o de acasa. N-am bani sa-mi platesc un suc” – “I-ai uitat acasa? Daca da, nu-I problema, se mai intampla. Platesc eu pentru amandoi si mi-i dai luni”. Si ce-mi spune: “Nu i-am uitat acasa, eu chiar nu mai am niciun ban”. Imi venea sa ma iau la palme. Nu iesisem cu el ca sa-mi plateasca o amarata de Cola, dar nici nu-mi inchipuiam ca vine caine surd la vanatoare.

     Imi sarise tandara grav, asa ca l-am luat la “in primire”: “Baiete, uite care e problema. Niciodata nu m-a interesat si nici n-am acceptat sa ies cu cineva ca sa-mi cumpere un suc. Dar ce-ai facut tu nu este deloc ok. Puteai sa te imprumuti la cineva de 100.000 cat sa ai in buzunar de-o Cola, PENTRU TINE. Sau puteai sa-mi spui, cand m-ai invitat in oras, ca acum stai prost cu finantele si amanam pentru alta data. Dar nu ma tarasti pe caldura asta pana aici si ma lasi sa mor de sete, pentru ca apoi sa-mi spui “noi doar ne plimbam, ai rabdare pana acasa ca sa bei ceva”. Asa ceva nu se face”. Si iata ca vine cireasa de pe tort: “Nu te supara, iubita. Uite, peste o saptamana iau salariul si promit ca te scot unde vrei tu si comanzi ce vrei tu”. In clipa aia m-am convins de inteligenta lui si i-am spus: “Bate saua sa priceapa iapa. Tocmai ti-am zis ca nu ma intereseaza sa-mi platesti tu consumatia, nu de-aia am acceptat sa ies cu tine. Daca vreau sa mananc sau sa beau in oras, imi sun prietenii si ies cu ei. Tu aveai simplul rol de a ma face sa ma simt bine, dar ai dat-o in bara. Salariul poti sa-l iei si maine, poti sa-l iei si acum, in clipa asta, oricum nu asta ma interesa si oricum a doua intalnire nu mai pupi de la mine. Si nu sunt iubita ta :)”.

     S-a uitat tamp la mine, incercand sa proceseze ce i-am zis si-mi tranteste inca una: “Pai daca nu te intereseaza sa platesc eu, de ce nu iesi iar cu mine?”. Am crezut ca innebunesc :)))) si ma gandeam cu ce-am gresit de-am dat tocmai peste el. I-am explicat frumos ca nu ne potrivim, dar pentru ca ma privea la fel de tamp si nu pricepea ce vreau sa spun, i-am trantit-o scurt: “Si un peste mort este mai interesant decat tine. Esti pur si simplu plictisitor si nu avem subiecte comune de discutie. Imi pare rau sa ti-o spun asa, dar vad ca altfel nu pricepi. Daca vroiam sa ma plictisesc, stateam acasa si ma uitam la Duminica in familie”.

     I-am urat o zi frumoasa, am pus mana pe telefon si mi-am sunat gasca. Norocul meu ca erau tot in Herastrau, asa ca am stabilit sa ma intalnesc cu ei si sa le povestesc ce zi “minunata” am avut. Inainte sa plec, s-a oferit sa ma conduca, insa l-am refuzat pe motiv ca m-am “bucurat” destul de compania lui pe ziua respectiva.

     Din fericire, la serviciu n-am avut parte de vreo situatie jenanta, pentru ca lucram la departamente diferite si nu drumurile noastre nu se intersectau prea mult.

     Morala: Inca o situatie care mi-a aratat ca e bine sa-mi ascult instinctul atunci cand imi spune ca ceva nu este in ordine. Pana acum nu m-a inselat niciodata.

                           Va pup si fiti frumoase