Hello, ladies.
De astazi inainte nu voi mai face nicio introducere pentru
“Intalniri ratate”, deoarece v-am povestit deja AICI despre ce este vorba.
Drept urmare, sa trecem direct la subiect.
Stim toate ca in Bucuresti exista o multime de persoane care
vand pe strada lucruri furate. Te abordeaza cu replici de genul “vrei un ceas /
telefon / geaca de piele etc”, insa sa fim serioase, cine ii ia in serios? Si
chiar daca ti-ar trece prin minte sa cumperi de la ei, verifici de un infinit
de ori produsul inainte sa-i dai banii. Ei bine, nu este si cazul lui Mister,
care a dat cateva sute de lei pe un simplu sapun “Primvara”.
Prietenul lui cel mai bun ii spusese ca si-ar dori sa-si
cumpere un anumit model de Nokia, irelevant care anume. Cert este ca era destul
de scump si tipul respectiv nu se indura sa-l achizitioneze “de nou”, din
magazin. Mister a bagat la cap (bine ca retinea dorintele amicului sau, dar nu
si pe ale mele) si i-a promis ca va fi cu ochii si urechile in patru, pentru a
afla daca vinde cineva un Nokia X.
Intr-o zi de vara, in timp ce venea sa ma ia de la serviciu,
Mister a fost abordat in zona Casa Presei de un tip, care l-a intrebat extrem
de discret daca este interesat sa cumpere un Nokia X, exact modelul pe care-l
cauta chiar el. “Ce pret?” – “300 de lei” (sau 250, irelevant, oricum), i-a
raspuns “vanzatorul”, apoi a scos din buzunarul de la geaca telefonul, care se
afla intr-o husa neagra. Mister a cazut in plasa lui si i-a propus sa mearga la
un bancomat pentru a scoate bani de pe card. Apropo, tipul purta geaca, desi
afara erau vreo 30 de grade.
Ce s-a intamplat e mai ceva ca-n filmele cu prosti. Mister
i-a dat banii, “vanzatorul” a scos din buzunar o husa neagra in care se afla
ceva de forma unui telefon si i-a intins-o clientului, apoi a rupt-o la fuga.
Voi v-ati fi panicat in momentul ala, nu? De ce s-o stearga la fuga daca totul
este in regula? Ei bine, Mister s-a gandit ca poate respectivul nu vrea sa fie
prins de politie, asa ca l-a lasat in pace. A-nceput sa-i “miroasa” ceva ciudat
abia cand a vazut ca husa are vreo trei noduri facute zdravan si i-a picat fisa
ca a fost tras pe sfoara abia dupa ce a vazit ca in loc de un Nokia X, el a
cumparat un sapun “Primvara” :))))). S-a uitat in jur dupa “vanzator”, dar ia-l de
unde nu-I, doar nu credeti ca ala statea pe loc pentru a fi prins.
Bineinteles ca a venit la mine nervos, dar razand de propria
prostie, plangandu-se ce teapa de zile mari si-a luat. Mai intai am facut misto de el pana m-am plictisit, apoi l-am flituit spunandu-mi
ca este fix problema si vina lui si ca nu stiu unde i-a fost mintea cand i-a
dat aluia banii inainte sa primeasca telefonul.
Trecem peste faza si il intreb ce facem in seara respectiva,
moment in care ma informeaza ca mergem in City Mall sa jucam bowling cu niste
amici, lucru pe care-l stia de vreo doua zile, dar a uitat sa ma anunte si pe
mine. Evident, incepem sa ne ciondanim pentru ca eu aveam decoloteu, fusta
scurta (pe-atunci imi permitea silueta sa port) si tocuri, si numai tinuta de
bowling nu e asta. Replica lui: “Pai atunci stai pe margine si te uiti la noi”.
Am izbucnit iar ca e un nesimtit si cum de s-a gandit la asa ceva, ca nu-l
intereseaza sa ma distrez si eu bla bla bla.
Cat timp ne-am certat noi, am ajuns cu masina de la Casa
Presei la Universitate. Tocmai oprisem masina la semafor si ii faceam morala ca
nu se gandeste decat sa se simta el bine, cand il vad ca incepe sa se holbeze
pe trotuarul de vizavi, ignorandu-ma complet. Dupa ce-l intreb de vreo trei ori
ce s-a intamplat, imi arunca scurt: “Fa stanga aici, tocmai l-am vazut pe ala
care mi-a vandut telefonul” – “Vrei sa spui ca ti-a vandut un sapun, nu un
telefon”. A inghit in sec si m-a rugat frumos sa fac stanga sa mergem dupa ala,
apoi sa merg incet pe langa troturar, ca sa-l urmarim. Zic “tu esti intreg la
cap? Suntem pe Magheru, cum naiba vrei sa merg incet? Nu vrei sa si opresc?”.
Intr-un final am facut drepta pe o straduta, luandu-ne dupa “vanzator”, si
parchez masina. Tipu’ merge cativa metri, apoi se intoarce brusc, moment in
care Mister ma ia in brate si zice: “Pupa-ma, sa nu ma vada asta”. Replica mea,
pe care Andra o adora: “Nu pot, ca ma umfla rasul”, si intr-adevar, am izbucnit
in hohote. Puii mei, nu puteam sa-l sarut la comanda :)))).
“Vanzatorul” a trecut pe langa noi si, din fericire, nu l-a
observat pe Mister, care s-a decis brusc sa faca pe justitiarul: “Asteapta-ma
aici ca ma duc sa-l urmaresc. Daca gasesc si un politist l-am prins pe fraier”.
Pleaca el si tot astept vreo 20 de minute, timp in care am sudat tigarile de
plictiseala.
Intr-un final, ma suna Mister si-mi spune ca a gasit un
politist, cu ajutorul caruia l-a prins pe “vanzator” in timp ce incerca sa
vanda inca un sapun unui alt fraierica. In momentul respectiv se aflau la
sectia de politie, iar misiunea mea era sa merg acasa la el si sa-i iau
buletinul, fara sa afle maica-sa sau bunicii lui. Lucru extrem de greu, pentru
ca maica-sa te stresa cu intrebarile pana cand ii spuneai numai ca sa scapi de
ea. Unde mai pui ca era si panicoasa (exemplu: a facut ca trenu-n gara cand a
aflat ca am mers cu tata pana la Viena si inapoi, cu masina).
Cum-necum, am reusit sa-i torn o minciuna maica-sii si sa
scap de ea fara sa am nervii ferfenita, apoi am plecat spre sectia de politie.
Nu mai pun la socoteala faptul ca in centru tocmai izbucnise o furtuna
groaznica si abia vedeam pe unde conduc. La sectia de politie ma intalnesc cu
el si X, prietenul lui (cel pentru care vroia sa cumpere telefonul), care
radeau de mama focului, amuzandu-se de situatie si prostia lui Mister.
Ma asteptam ca toata treaba cu depunerea plangerii si
recuperarea banilor sa nu dureze mai mult de jumatate de ora, o ora maxim. Nu
de alta, dar chiar vroiam sa ies cu prietenii in oras, sa ma relaxez dupa o zi
grea de munca, mai ales ca astfel de iesiri nu erau prea dese. Se pare insa ca
si eu mi-am luat teapa pe ziua respectiva, pentru ca am asteptat in fata
sectiei nici mai mult – nici mai putin de 4 ore K. Macar n-am stat
singura, mi-a tinut X companie.
Abia la mizeul noptii s-a terminat tot balciul, iar cand
l-am vazut iesind din sectie i-am “multumit” pentru cat a fost de destept si
pentru ca mi-a oferit inca o seara “minunata”. Si-a cerut scuze razand si m-a
intrebat daca vreau sa mai mergem la un suc. Desi ma umflase si pe mine rasul,
de nervi cred, imi venea sa-l iau la palme. I-am explicat cat de calm am putut
ca eu mai fac trei sferturi de ora pana acasa si a doua zi trebuie sa ma duc la
birou. Asta spre deosebire de el care-si poate permite sa lipseasca si sa fie
si concediat, pentru ca-l tine mami in puf cat o fi nevoie.
Cum s-a incheiat seara mea: i-am lasat la Victoriei pe
“fratii Petreus”, care-si facusera deja planul sa bea o bere rece in cinstea
zilei respective, iar eu am ajuns acasa franta de oboseala si nervoasa. Partea
buna a zilei respective: tata m-a asteptat cu masa pusa si bratele deschise, desi era vizibil catranit (cum era de fiecare data
cand auzea de Mister), pentru ca-mi pierd vremea cu un astfel de individ.
Va pup si fiti frumoase
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu