Hello, ladies. Pentru o perioada scapati de mine cu povestile "Intalniri ratate", pentru Andra is back. Si, bineinteles, s-a intors cu o poveste pe masura. Nu va mai tin in suspans, va las sa cititi, o sa va placa garantat. Ah, btw, m-a rugat Andra sa va transmit un mesaj: daca va enerveaza vreun mascul, trebuie doar sa-i spuneti ei si se rezolva. Cum? Ei bine, cititi povestea de mai jos si veti afla :)).
"Hello girls!
Incep prin a spune ca mi-a fost dor sa ne mai amuzam impreuna, dar asa
cum v-a spus Ana, am fost prinsa cu oarece probleme.
Nici nu stiu cu ce sa incep, pentru ca de data asta va voi povesti
ultima mea experienta “amoroasa”. Nu este vorba de o intalnire, ci de o
relatie. Stiu, la final iar o sa spuneti ca numai mie mi se poate intampla.
Am citit ultimele postari ale acestei rubrici. Obsedati spuneti? Pai hai
sa va povestesc eu de taticul lor! O sa il numim Psycho.
In iarna l-am cunoscut, iar relatia noastra a evoluat foarte repede.
Dupa o saptamana m-a dus acasa la el sa mi-i prezinte pe ai lui. Ca o
paranteza, am fost cu Ana sa cumpar fiecaruia cate o mica atentie. Am stat vreo
5 ore, ea deja blestema si spunea “Daca nu te mariti cu asta fac spumeee, numai
cat ne-am invartit sa gasim ceva!”.
Am fost “introdusa” in familie, totul foarte ok si la scurt timp imi
propunea sa ma mut cu el. Am fost reticenta, mi se parea totul prea rapid. In
afara de asta, mai era ceva care m-a facut sa refuz propunerea lui. Avusesem
niste episoade neplacute, cauzate de gelozii nefondate, de tendinta lui de a ma
controla si de multe ori imi spuneam ca asa nu are cum sa mearga si ca ar fi
mai bine sa renunt.
A urmat insa o perioada cand parea ca se linistise, asa ca am mers mai
departe. Totul a decurs frumos in continuare si la un moment dat, vine omul cu
cireasa de pe tort: in vara casatorie si copil! Eu, in continuare, reticenta, Ana,
mega-happy ca i-am gasit nas de cununie :)). Ok, iubire mare si tot tacamul,
dar totusi nu iau intr-o secunda hotarari pentru toata viata. Eram indragostita,
dar tot timpul am avut retineri in ceea ce priveste viitorul alaturi de el, nu
stiu, un feeling ce nu il pot explica. I-am spus ca este prea repede sa ne
gandim la lucrurile astea, el reprosandu-mi ca nu mi le doresc de fapt si ca el
vrea o famile, un copil. Intr-una din luni am avut o alarma falsa, imi
intarziase menstruatia. Toata lumea in extaz, ai lui, ai mei, prietenele, toata
lumea convingandu-ma sa pastrez copilul, in cazul in care eram. Multumesc lui
Dumnezeu, nu a fost decat o alarma falsa, asa cum spuneam.
A trecut timpul, relatia se mentinea frumoasa, ne intelegeam super bine
si chiar ma gandeam ca poate ma inselasem cu ceva timp in urma.
La inceputul acestei luni m-am internat in spital pentru niste
investigatii. S-a comportat exemplar, mi-a facut toate poftele, venea si de 2
ori pe zi. Tin minte ca intr-una din zile ne faceam planuri pentru concediu,
urmand sa ne hotaram asupra destinatiei dupa ce ies eu din spital.
Si a venit si ziua aia. Eh fetelor, din ziua aia mi-a dat reject total.
Refuza sa ne vedem, nu imi raspundea la telefon. Imi dadea mesaje prin care
spunea sa il las ca are problemele lui si nu are chef de nimic si de nimeni.
Stiam de acele probleme dar nu vedeam legatura cu mine si nu intelegeam
schimbarea de atitudine atat de brusca. Si asa a inceput calvarul. Pe mine un
comportament ca asta ma intarata, ma simt neindreptatita si consider ca am
dreptul sa stiu ce se petrece. Au urmat niste zile groaznice, lovindu-ma de
acelasi tratament din partea lui. Va dati seama ca imi faceam zeci de scenarii,
ma asteptam macar sa imi spuna ca s-a terminat, dar nu!
Intr-o seara de vineri am iesit afara singura sa ma plimb si i-am dat un
mesaj: “Sa-ti dea Dumnezeu ceea ce meriti!”. Din momentul ala am hotarat ca s-a
terminat.
Seara urmatoare m-a sunat de cateva ori, nu i-am raspuns. Mai tarziu imi
da mesaj ca a dat de belea. Nu i-am raspuns, dar ziua urmatoare sa o vedeti pe
Andra cu sufletul la gura, ce i s-o fi intamplat idiotului. Imi da sms ca a
facut accident cu masina. Am ramas socata, el nu patise nimic, doar masina abia
scoasa din service facuta praf. Evident ca ne-am vazut, evident ca ne-am
“impacat”. Un fel de a spune, pentru a fost asa o agonie. Acum 2 saptamani eram
la el si i-am zis ca relatia noastra s-a terminat. Pur si simplu. Nu prea m-a
luat in serios gen “da, bine iubi, sa ma suni cand ajungi la doctor” (trebuia
sa ajung la un control).
M-am amuzat in zilele urmatoare, deoarece dadeam o lupta sa il conving ca
de data asta chiar e pe bune. Pentru nu ajungeam la nici un rezultat, am
hotarat sa nu ii mai raspund la telefoane, mesaje. Ce sa va zic, in doua zile a
turbat, a inceput sa ma terorizeze cu mesaje, nu foarte magulitoare…zi si
noapte ba mesaje, ba ma suna, eu nimic.
Weekend –ul trecut m-a mancat unde nu trebuie, i-am raspuns la telefon
si m-am vazut cu el (asta nu o stie nici Ana). Am terminat prin a ne certa ca
la usa
cortului. M-a adus acasa si a urmat seria sms-uri. Reprosuri, jigniri din
partea mea, el spre mirarea mea ramanand calm. A doua zi, iar a inceput cu
mesaje idioate, iar jigniri, cuvinte aiurea…la un moment dat i-am spus ca m-am
coborat prea mult la nivelul lui si sa ma lase in pace, sa dispara pentru ca ma
vad cu altcineva. Mare greseala! Ce a urmat, Dumnezeu cu mila. Avalansa de mesaje
de la el. Om mai spurcat ca el nu am intalnit.
A tinut-o asa doua zile, eu nu i-am raspuns in nici un fel. Nu stiu cand dracu
mai dormea pentru ca imi trimitea mesaje non stop, ma suna noaptea…horror.
Pana luni seara cand mi-a trimis un mesaj in care spunea ca vrea sa vina
la mine la munca sa ma faca de rahat acolo, sa faca panarama etc. Nu imi venea
sa cred, stiam ca e nebun si ca este in stare de asa ceva. M-au luat spumele, dar
cu tot calmul meu l-am intrebat ce mai vrea de la mine. Voia sa stie toata
lumea ce nenorocita ahtiata de…sunt si multe altele. Marti dimineata la prima
ora mi-a dat sms spunandu-mi sa ma pregatesc. Iar mesaje..la un moment dat i-am
spus sa faca ce vrea, pentru ca nu ma intereseaza.
Socul a venit cand mi-a zis ca sunt o hoata, ca i-am umblat in lucruri,
ca ii lipseste ceva si ca o sa raspund pentru asta! Asta plus avalansa de
injuraturi, jigniri de la amiba pana in viitor (cine stie cunoaste)! I–am spus
sa se duca la politie sa ma reclame, ca oricum am si eu drum pe acolo…ce
raspunsuri dadea nu cred ca e nevoie sa va spun. Intr-un final ma suna, eu
neavand timp si cum sa spun ceva, l-am lasat sa se descarce. Mi-a inchis
telefonul, iar m-a sunat, iar balacarita, iar a inchis telefonul :)). Suna si a treia oara. Eu, super calma, incercand sa discut cu el sa
il conving ca nu are sens ce face, ca abereaza maxim si ca nu rezolva nimic. Si
pentru ca e baiat bun, a gasit el solutie: “Bine, te iert, dar vii pe la mine
sa…” (deduceti voi). “Yeah right” si i-am inchis telefonul. La 10 minute imi da
sms: “Vreau sa stiu de ce – Ce de ce? – De ce ai facut asa? – Ce am facut? – De
ce te-ai intalnit cu altul?”. Pff, deci asta era problema, zi asa…Ca sa nu il
inraiesc i-am zis ca nu am iesit cu nimeni (ba da, am iesit! :D) si ca i-am
spus asta ca sa ma lase in pace. Dupa ce s-a convins, imi da sms: “Bine iubi”.
Am avut un mix de reactii, WTF?!, m-a bufnit rasul, mi-am facut cruce si am
desemnat: caz de psihiatru! In ziua aia liniste, seara mi-a dat mesaj de noapte
buna.
Urmatoarea zi m-am trezit cu mesaj de la el “Buna dimineata iubi –
Neata!” si atat. Toata ziua liniste, pana seara cand imi trimite iar un mesaj:
“Cand ne iubim si noi? – NICIODATA, ADIO!”. Iar a inceput mascarada… i-am spus
intr-un mesaj ca nu ma poate tine langa el cu forta si ca nu o sa se opreasca
niciodata..:( Raspunsul lui: “Cu ce iubire?”. M-a sunat noaptea, nu i-am
raspuns. Ieri doar un mesaj dimineata si unul seara. Nu am raspuns. Azi eram
fericita ca nu a mai dat nici un semn si am crezut ca s-a terminat cosmarul. In
timp ce scriam si voiam sa fac finalul acestei istorisiri, adica acum 5 minute,
am primit un mesaj de la el, cum ca i-am stricat calculatorul si ca stam noi de
vorba!
La ce sa ma astept nu stiu, am incercat toate variantele, discutam cu
Ana zilele trecute si am spus ca ma duc la politie daca nu inceteaza.
Speram ca astazi sa scriu despre asta si sa trag o concluzie dar se pare
ca inca nu pot s-o fac! Sunt convinsa ca povestea nu s-a terminat aici si ca o
sa mai am de tras cu el, astfel ca las acest capitol si aceasta poveste
deschise. Promit sa va tin la curent cu ce se va intampla.
De acum, prima intalnire se va desfasura la psiholog pentru niste
teste!!!
Va pup!
UPDATE: am avut parte de o seara romantica! Nu, nu va
ganditi la vreo cina, lumanari si sampanie. Psycho a trecut peste faza cu
calculatorul si s-a apucat sa imi scrie pe mess ca ma iubeste, ca nu va renunta
niciodata la mine si ca stie ca si eu il iubesc.
Daca tot l-am prins in toane bune l-am rugat sa imi explice tot…A zis ca
nu stie ce vrea, ca e debusolat. Eu insistam ca trebuie sa inceteze cu tot si
sa isi vada de viata lui debusolata si raspunsul a fost:
1:49:20 AM Psycho: nu niciodata
1:49:28 AM Psycho: sa vedem ce faci
49:37 AM
Andra: e ambitia ta
1:49:45 AM Andra: eu? imi vad de tr mea
1:50:04 AM Psycho: ok sa vedem! vezi ca vei fi urmarita, asta asa, ca pentru tine
1:50:29 AM Psycho: si cind te vei intilni cu vreunu
o sa vezi si TU si ALA
Discutia a continuat prin
sms-uri, esenta fiind aceeasi…nu renunta!
Da, stiu, o sa ziceti ca e si vina mea ca tot stau la discutii cu el
etc. M-am gandit sa imi schimb numarul de telefon dar stie cum si unde sa dea
de mine. Il cunosc, stiu ce reactii are si stiu de ce este capabil, incerc sa
evit niste rahaturi.
P.S: stiti vreun psihiatru bun? Daca da va rog sa ma contactati!!!!"
Va pup si fiti frumoase
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu