Intalniri ratate - Obsedatul

     Hello, ladies.

     In postarea de astazi nu va voi vorbi despre o intalnire ratata, ci mai degraba despre un fel de relatie ratata. Stiti cum spunem “mie nu mi se va intampla niciodata asa ceva”? Ei bine, eu  n-am mai folosit fraza aceasta de atunci, pentru ca pur si simplu m-am convins ca i se poate intampla orice, oricui.

     Sper ca, pe alocuri, sa va amuze povestea mea si, pe de alta parte, sa va faca sa va ganditi de doua ori inainte sa iesiti in oras cu un tip.

     Au trecut sapte ani de atunci, insa-mi amintesc evenimentele ca si cum le-as fi trait ieri. Eram inca studenta si, pe atunci, membra a unui partid politic (off topic, n-am crezut niciodata in el, m-am inscris doar pentru ca trebuia sa fac practica undeva, iar apoi am ramas pentru ca ma distram cu tinerii de acolo). Revenind la subiect, era chiar in perioada in care Basescu candida pentru prima data la presedintia Romaniei. Am fost trimisa ca observator la o sectie de votare, locul unde l-am si cunoscut, de altfel, el fiind reprezentant al PSD-ului.

     Il chema Victor, era putin mai inalt decat mine, blondut, ochi albastri, plinut, cu un simt al umorului foarte bine dezvoltat si… Capricorn ca si mine. Ne-am inteles bine din secunda doi, ne-am sicanat, am flirtat, am glumit si am facut schimb de numere de telefon. A ramas ca o sa ma sune pentru a stabili o iesire in oras. La cateva zile dupa, am primit respectivul telefon, insa tipul ma anunta ca va pleca din tara pentru o perioada de timp, urmand sa urmeze niste cursuri la Paris. “Drum bun si cale batuta” a fost replica mea, fara nici cea mai mica urma de ironie. I-am urat bafta si sa-si vada visele implinite.

     Au trecut doua luni de atunci, cand am primit intr-o seara un telefon de la el. Din pacate, momentul ales de el era cel mai prost posibil: aceea era seara in care viata mea s-a schimbat radical si in care lumea mea s-a prabusit. I-am spus ce s-a intamplat, a inteles si m-a intrebat daca poate sa ma sune altadata. “Da, dar nu te gandi la o zi-doua. E nevoie de mai mult timp”, apoi mi-am luat “la revedere” si-am inchis. Cred ca timp de o luna (nu mai tin minte exact) am primit mesaje sporadice de la el, in care ma intreba ce fac si daca sunt bine, daca am nevoie sa vorbesc cu cineva sau daca ma poate ajuta cu ceva. L-am ignorat, pentru ca nu-mi statea mintea la intalniri amoroase, pana cand, intr-o seara, m-a sunat iar.

     Am vorbit verzi si uscate pret de cateva minute, apoi si-a facut curaj si m-a invitat in oras. “Un film si un suc, atat. Trebuie sa te deconectezi, sa uiti de probleme”, mi-a spus. Am acceptat, gandindu-ma ca o comedie n-are ce sa-mi strice. Am gandit gresit, insa.

     Ne-am intalnit in oras si prima parte a intalnirii a fost relativ romantica: am fost sa mancam intr-un local mai intim si mi-a oferit si un cadou, cumparat de la Paris. Era un cos cu bunataturi de la Yves Rocher – a retinut ca ador aceasta firma.

    Dupa doua ore de palavragit, am ajuns si la cinema, doar ca atunci cand m-am asezat pe scaun, am avut o mare surpriza: era un film horror. Stiu, o sa ma intrebati: pai nu te-ai uitat si tu pe afis sau nu l-ai intrebat la ce mergeti? Daca ma credeti, nu, pentru ca nu-mi prea pasa. Dar nu m-am asteptat sa ma duca la un film de groaza.

     Nu mai stiu exact ce pelicula rula, cert este ca doua ore am tinut-o numai in tipete si tremurat. Dupa ce ca aveam psihicul ferfenita, asta-mi mai lipsea. Si ce facea domnu’ Victor in acest timp? Radea de mine in hohote pe motiv ca “esti tare cute cand esti speriata”. S-a pototlit cand i-am spus “daca nu incetezi cu rasul iti mut fata la spate”. :D

     In sfarsit, se termina filmul, eu ies de-acolo tremurand din incheieturi si alba ca varul, iar el tinandu-ma de umeri si incurajandu-ma. Pentru ca ma simtisem, totusi, bine cin compania lui, am decis sa mai iesim si alta data. I-am explicat insa ca voi avea un program foarte incarcat pentru ca a inceput campania pentru primaria generala si sunt implicata bla bla. “Nicio problema, si eu sunt in campanie, deci te inteleg”, mi-a spus el.

     Buuuuunnnn….  Toate bune si frumoase, doar ca in campanie am cunoscut un baiat de care m-am apropiat instant, sa-i spunem A. Ne intelegeam extrem de bine si, desi flirtam tot timpul, nu eram mai mult decat buni prieteni. Atat ca aceasta prietena ma facuse sa uit de Victor. Iar de-aici incepe “show-ul”.

     Eram intr-o zi la cort la Universitate, imi vedeam de ale mele, cand deodata ma suna Victor. “Unde esti?”. “Buna si tie. Ce faci? Ah, si eu fac bine, multumesc de intrebare”- i-am raspuns acid. “Scuze, vroiam sa stiu unde esti” – “La Universitate, gen?!”. Raspunsul lui, care mi-a dat niste fiori reci: “Stiu ca esti la Universitate, te-am urmarit toata ziua, vroiam doar sa vad daca spui adevarul”. WTF?! o_O. “De unde stii ca sunt aici?” – “Pai m-am transferat la cortul PSD de la Universitate, in fata la TNB, sa te vad”. I-am inchis instant, ma speriase prea tare. In ziua respectiva a fost liniste totala, nu m-a mai sunat.

     A doua zi, imparteam pliante si glumeam, radeam cu A.Victor ma suna din nou. Enervat, ma intreaba cine e tipul de langa mine si cu ce drept sta pe langa mine. Soc total. Imi revin dupa cateva secunde si ii explic frumos ca nu sunt proprietatea nimanui si nici nu dau explicatii nimanui. In incheiere, i-am sugerat sa ma sune cand o invata sa vorbeasca. Apoi am inchis.

     Dar credeti ca s-a lasat? Nuuuu, cum sa faca asa ceva :)). M-a sunat iar dupa nici 10 minute: “Niciodata in viata ta sa nu-mi mai inchizi telefonul in nas. Vreau sa stiu cine e tipul care sta langa tine”. “O luam de la capat? Ce-i cu crizele astea de gelozie? Am iesit o singura data la un suc si-un film, nu te-am luat de barbat”. Replica lui a fost pe cat de amuzanta, pe-atat de scary: “Ah, vrei sa te mariti cu mine?!”, a spus el exaltat. “Nuuu :)). That’s the point. Nici nu te cunosc si tu pui monopol pe viata mea. Hai s-o luam incet. Mai vorbim. Pa”.

     Am crezut ca tipul a inteles clar ca nu-mi place comportamentul lui si ma va lasa in pace. Nici gand, a inceput sa faca si mai rau. Ma suna de cel putin 50 de ori pe zi, iar mesajele curgeau garla. Ma exaspera, desi nu-i raspundeam nici la telefoane, nici la sms-uri.

     In sfarsit, vine ziua alegerilor. Eram obosita moarta pentru ca ma trezisem cu noaptea-n cap sa ajung la sectie la ora stabilita, dar eram totusi fericita la sectia de langa mine se afla una dintre cele mai bune prietene, Alexa, al carei prieten (acum sot) ii promisese ca o va vizita de mai multe ori in ziua respectiva. Aceste detalii nu vi le spun de umplutura, ci pentru ca joaca un rol important in poveste.

     Bineinteles, show-ul a inceput de dimineata: telefoane, sms-uri in care implora sa-i dau o sansa etc. Am prins un moment liber si i-am raspuns, intrebandu-l sec ce vrea. M-a socat starea in care era: mort de beat si, undeva pe fundal, auzeam motorul unei masini. “Te iubesc. Stiu ca e brusc, dar eu chiar te iubesc si vreau sa fiu mereu cu tine. De cand ne-am despartit beau continuu si sufar” – “Stop. Noi n-am avut o relatie, ca atare n-am avut de cine sa ma despart. Cat despre partea cu inecatul amarului in alcool, mi se pare ca dramatizezi mult prea mult”. Nu s-a lasat: “Daca nu te impaci cu mine ma omor. Sunt la volan si jur ca intru in primul stalp, in primul copac”. Blufeaza, ma gandeam, asa ca o fac si eu: “N-ai decat. Ti-am zis ca nu ma mai interesezi, singur ti-ai taiat craca de sub picioare”. Apoi am inchis.

     Cam jumatate de zi a tinut-o asa si, cand a observat ca nu cedez, a schimbat foaia: “Am aflat la ce sectie esti si vin spre tine. Daca nu te impaci cu mine, fac un scandal monstru. O sa te stie toata lumea” – “Minti”, i-am spus, convinsa ca asa si este. Ei bine, nu mintea. Pe masura ce vorbeam, imi spunea strazile pe care se afla, strazi din cartierul unde eram eu. Tin minte ca eram afara, la fumat, impreuna cu Alexa si sotul ei, care se uitau ingrijorati la mine pentru ca ma albeam la fata din ce in ce. Sotul Alexei m-a intrebat ce se intampla, ii explic pe scurt, iar apoi imi ia telefonul din mana si pleaca. Am ramas :| si ma uitam cu Alexa dupa el pana l-am pierdut din vedere, nestiind ce se intampla.

     Dupa cateva minute, se intoarce si imi da telefonul, spunand: “N-o sa te mai deranjeze niciodata”. Eu si Alexa, in cor: “OMG, dar ce i-ai zis?!” – “Nu trebuie sa stiti voi, conteaza ca ai scapat de el”. Nici azi nu am aflat ce i-a zis, dar cert este ca nu m-a mai sunat niciodata.

     De atunci, l-am mai vazut o singura data, in vara aceluiasi an, la mare. Stateam la coada la clatite cu verisoarele mele, cand l-am vazut venind din directia opusa. Eu m-am albit la fata, el s-a inrosit. Tinea de mana o fata, careia i-a dat drumul instant. Cand a trecut prin dreptul meu, s-a apropiat la cativa centimetri, mi-a inspirat adanc parfumul inchizand ochii, iar apoi m-a privit fix in ochi, avand un amestec de regret si furie. Totul a durat doar cateva secunde, apoi a plecat.

     Nu mai stiu nimic de el si sper ca s-a schimbat intre timp. N-a fost nimic grav, insa a fost destul cat sa ma sperie zdravan.

     Voi ati trecut vreodata prin asa ceva?

                       Va pup si fiti frumoase