Buna, fetelor. Sunt convinsa ca toate, sau daca nu, macar majoritatea, ati avut cel putin o intalnire ratata. Stiti cum e: nu se "leaga" nimic, totul merge prost si vrei sa uiti cat mai repede. Mai mult, te rogi sa nu se mai intample vreodata. Insa... Eu am o prietena care a avut nu una, nici doua, ci nenumarate intalniri ratate. Una mai amuzanta ca cealalta, intamplari extrem de penibile, si pentru ea si pentru tipi... Sunt povesti care nu merita tinute secret, sunt mult prea amuzante pentru a nu vedea "lumina zilei". Astfel, impreuna cu ea, am decis ca in fiecare sambata sa public cate o intalnire ratata pe blogul meu, pentru a va face sa radeti in hohote si sa va binedispune.
Sper sa va placa ce o sa cititi si sper sa va amuze. Enjoy :)
 |
| Andra |
"O seara din vara
anului 2006. Prima intalnire cu un tip.
Eu, fericita in fata
oglinzii, proband 1000 de tinute. Cunoasteti, nu? Intr-un final ma decid: voi
purta pantalonii mei Zara abia cumparati. Negri, simpli, dar cu o croiala care ma
face sa am fundul si picioarele la care toate visam (desi nici eu nu le am)! Si
pentru ca era vara, optez pentru un maieut elegant, cu un oarece decolteu.
Buuun, machiata, aranjata, parfumata, pun tocurile si plec caci ajunsese
“printul”.
Cobor ca o floricica,
usor sfioasa dar in acelasi timp atragatoare :). Tipul imi propune sa luam cina la un
restaurant italian. Ajungem acolo, ne
dam jos din masina si nu facem altceva decat sa ne holbam la afisul care anunta
ca localul era inchis pentru renovare. Tot el vine cu ideea salvatoare si imi
spune sa mergem la terasa la hotelul Hilton, unde mai erau doi amici de-ai lui.
“In regula”, am zis.
El, galant imi
deschide portiera. Am uitat sa precizez ca avea o masina foarte joasa, e un
detaliu important. Ca atare, in momentul in care am intrat in masina si m-am
asezat am auzit un mare zgomot de ruptura. Cat a ocolit el masina, fac un
control rapid, gandindu-ma ca nu poate fi atat de rau. Gresit! Am constatat ca
imi pipaiam chilotii, ceea ce nu era deloc bine. Pantalonii mei nu erau un pic
crapati ci de-a dreptul…stiti ce? Eram practic in fundul gol!
Ce sa fac? Cum sa-i
spun? Penibil! Rau de tot!!!
Pornim la drum si il
intreb daca stie vreun magazin cu haine deschis. El se uita la ceas mirat si
spune ca nu, evident, pentru ca este tarziu (era ~22.30). Normal ca m-a
intrebat pentru ce am nevoie de haine la ora respectiva. Eu spun: “Pai… stii…
mi s-au rupt pantalonii…rau! Foarte rau!”. El face ochii mari “ce, cum, unde,
ia sa vad!”. Pff no f*****g way! Ce criza de ras a avut nu mai conteaza, dar ce
facem?
Intr-un final, ii spun
sa mergem la mine acasa. Dar stai! Era vara, lume pe strada, lume in fata
blocului, chiar nu puteam defila in fundul gol printre vecini! Asa ca o sun pe
mama si ii spun: “la semnalul meu cobori cu fusta aia de catifea neagra”.
Reactia mamei mele a fost: “?!?!”, gen WTF?!?!
Ajunsi in fata
blocului o sun pe mama sa coboare. A venit la masina confuza, nu intelegea de
ce nu am venit sus sa ma schimb. Zic “da-mi fusta si o sa intelegi de ce, tu
stai paravan sa nu ma vada lumea”. Asa ca m-am schimbat in masina, am tras
fusta peste pantaloni apoi mi-am dat nadragii jos pe care ii dau mamei mele. Ii
vad si acum fata, a zis doar: “in halul asta????” :))
Moment penibil pentru
“printul” meu si mama: stateau amandoi paravan, se uitau unul la altul. Intr-un
final el zice: “sarutmana, doamne”, raspunsul vine: “buna, mama”. Apoi tipul
zice: “Doamna, sa stiti ca nu i-am facut nimic, nu m-am atins de ea!”. Si cam
asta a fost discutia lor. :))
In fine, toata seara
s-a ras de mine, iar pantalonii cu pricina au devenit vedeta!
A fost prima si ultima
intalnire cu respectivul, dar nu din cauza pantalonilor. Nici nu mai stiu de
ce, nici nu mai conteaza…
Saptamana viitoare o
sa va povestesc cum am cazut din tramvai intr-un moment de maxima aroganta.
NORMAL ca tot la o intalnire!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu