A fost nevoie de 4 ore si numeroase pauze pentru a scrie postarea aceasta. Nu ca ar fi mare filosofie, dar ma aflu in punctul in care imi pica ochii de somn, insa nu pot adormi. Initial planuiam sa va vorbesc despre mica mea escapada la munte, insa m-am razgandit si am decis ca postarea sa devina si mai personala de atat.
Despre viata in afara blogului va povestesc mai mult pe Facebook si mai putin aici, insa au avut loc niste intamplari in ultima vreme care m-au fortat sa stau departe de blog. Sper sa nu va plictiseasca postarea aceasta si va recomand sa o savurati cu un ceai sau o cafea in fata.
Aveam planuri mari pentru blog anul acesta: voiam sa postez de cel putin doua ori pe luna pe Youtube, sa am minim 3-4 postari saptamanale pe blog, sa imi iau domeniu, sa schimb banner-ul, sa sa sa... Insa trebuie pun toate aceste idei pe pauza si sa le aman, cel mai probabil, pentru la anul. De ce?
In primul rand, am un job nou, iar turele de lucru sunt seara si noaptea. Recunosc, sunt pasare de noapte, insa una e sa stai acasa cu ochii in laptop / televizor / pe pereti si alta este sa stai la un birou, cu ochii in doua monitoare si cam jumatate din timp sa asculti cliente care-ti urla in casti. Ah, ma simt mult mai bine acum ca am spus-o. Bottom line este ca dureaza ceva pana te obisnuiesti cu un astfel de program, iar cine lucreaza intr-un call center ma intelege cu siguranta.
Al doilea motiv pentru care postarile mele sunt atat de rare este ca am reusit performanta de a strica doua laptop-uri intr-o singura luna. Stiu, rad si curcile de mine, dar ce ma consoleaza cat de cat este ca macar nu erau noi. Amandoua au ramas fara coller-ul intern, primul a cedat pentru ca era prea vechi, al doilea a aruncat prosopul dupa ce am carat niste pumni laptopului. Eram nervoasa pentru ca varsasem un pahar de suc pe tastatura, care nu a mai functionat corect, cum era de asteptat. In prostia si nervii mei am lovit laptopul, iar in secunda doi mi-a aparut un frumos blue screen, s-a inchis si n-a mai pornit.
Acum stau cu un hard perfect functional pe birou, pe care n-am in ce laptop sa-l bag si pe care am poze pentru vreo 3-4 postari.
Iar treaba cu pozele ma aduce la al treilea motiv: pentru ca nu pot sa fiu "desteapta" de una singura si facem mai totul impreuna, hubby a reusit sa-mi "piarda" un folder cu aproape 2000 de poze si filmulete. Toate pozele au fost facute in perioada in care nu am avut laptop si erau machiaje, manichiuri sau fotografii ale unor produse din categoria "Review". Produsele le pot fotografia din nou, insa nici batuta nu mai stiu ce manichiuri si machiaje am facut and now it's all gone. M-am enervat, am tipat, m-am bosumflat, m-am calmat si m-am resemnat. Alte variante oricum nu aveam.
Insa cu toata agitatia am reusit sa-mi fac timp doua zile si sa dau o fuga la munte. Aveam nevoie de mini-vacanta asta ca de aer si am plecat cu mare regret de acolo, insa am promis ca vom reveni cu prima ocazie. Dar sa le luam pe rand.
Am ales sa mergem in zona Busteni, iar pensiunea la care ne-am cazat se numeste "Popasul Vanatorilor". Pensiunea are patru stele, daca nu ma insel, se afla in Poiana Tapului, la doar 4 km de Busteni si este inconjurata pe de o parte de Muntii Bucegi, iar pe cealalta parte de Muntii Baiului. Un minus ar fi ca se afla chiar la strada si auzi fiecare zgomot facut de masini sau trecatori, dar odata ce-ai inchis geamurile camerei se lasa o liniste totala
Restaurantul are doua saloane, unul decorat in stil vanatoresc, iar celalalt are specific taranesc. Gradina este o adevarata oaza de liniste, plina de verdeata si flori. De o parte si de alta a gradinii se afla doua carute (de decor), gardulete din flori si un leagan pentru copii, iar in mijlocul ei este amplasat un mic iaz. inconjurat de mese si scaune, in cazul in care vrei sa mananci in aer liber.
Meniul este format, in mare parte, din feluri vanatoresti si traditionale romanesti, iar mancarea este absolut excelenta. In prima zi am optat, la pranz, pentru un platou vanatoresc pentru doua persoane, ce continea preparate absolut delicioase din prepelita, mistret, urs si caprioara. A doua zi am avut la micul dejun oua ochiuri, respectiv omleta, ambele cu sunca si un platou cu legume (rosii, castravete si ardei), iar seara ne-am infruptat din ciorba de burta, bulz taranesc si mici.
Preturile pot parea destul de piperate in cazul unor preparate, noi am platit 80 de lei doar pentru platoul vanatoresc, insa mancarea este extraordinar de buna si-si merita toti banii. Pe de alta parte, o portie de oua ochiuri cu sunca costa doar 8 lei, sucurile sunt pana in 6-7 lei, iar o cina cu felul intai, doi si bauturi ne-a costat 65 de lei.
Unul dintre motivele pentru care mancarea e atat de buna este si faptul ca pensiunea are stana/ferma proprie. Se numeste Zamora, se afla la 1800 m altitudine si, daca se strange un grup de minim sase persoane, se organizeaza excursii de o zi pana la stana, cu masa inclusa. Costul este de 160 de lei de persoana, iar transportul se face cu jeep-uri. Din pacate, noi nu am ajuns pana acolo, pentru ca nu s-a format grupul.
Cum spuneam, cele mai multe produse provin de la ferma/stana. Sunca din omleta nu este de Praga, ci una taraneasca, cu gust adevarat de carne, smantana si branza din bulz au gust de lapte, iar laptele din cappuccino este luat de la tata vacii. Iar daca produsele va plac atat de mult, le puteti cumpara chiar de la pensiune, pretul unui kg de branza fiind de 15 lei, iar cel al cascavalului de 25 de lei.
Noi am ales pachetul de weekend, care costa 250 de lei de persoana pe noapte, iar in acest pret ai dua mic-dejunuri incluse, wi-fi si parcare gratuite, acces gratuit la piscina, jacuzzi, sauna si sala de forta, dar si 10% reducere la serviciile din cadrul spa-ului.
Noi ne-am bucurat doar de un mic-dejun, caci luni am plecat spre Bucuresti la 6 dimineata, insa am discutat cu angajatii pensiunii si am putut schimba fara probleme un mic dejun cu o cina. Uitasem sa va spun, mic-dejunul este in valoare de 50 de lei pentru ambele persoane, insa suma este mai mult decat suficienta pentru un mic-dejun copios.
Camera este foarta curata, destul de maricica, paturile confortabile, este dotata cu televizor si mini-frigider, balconasul are doua scaune si o masuta din rachita, iar privelistea este superba.
Aceeasi curatenie gasiti, de fapt, in toata pensiunea, iar angajatii sunt primitori si prietenosi.
In prima zi petrecuta la munte am mers pe jos pana in Busteni, am cascat gura la peisaje, magazine si schimbarile petrecute in statiune in ultimii ani (au deschis un Penny chiar pe drumul ce duce spre telecabina). De asemenea, am avut ocazia de a o asculta pe Paula Seling live, caci fusese invitata sa cante chiar de catre primarul Busteniului. Stiam ca Paula are o voce frumoasa, insa iti dai seama de talentul ei doar daca o asculti live, "face to face" ca sa spun asa. In mod clar este una dintre cele mai bune voci din Romania.
Seara am mancat ceva usor, apoi ne-am intors la hotel si ne-am dus glont la piscina si jacuzzi pentru balaceala si relaxare.
Duminica am inceput-o cu un mic-dejun copios, dupa cum va spuneam, apoi am pornit-o pe drumul spre telecabina. Din pacate, la telecabina era o coada unde asteptai cel putin o ora si jumatate, asa ca am renuntat la gandul de a urca cu ea si am pornit-o pe jos spre Cascada Urlatoarea.
Ei bine, asta a fost o adevarata provocare pentru mine, pentru ca am fobie de inaltime si poduri, iar drumul nu m-a scutit deloc de ele. Mai cu gladiolele tremurand, mai tinandu-l pe hubby de mana, intr-un final am ajuns la cascada, unde am petrecut vreo ora facand poze si odihnindu-ne. La intoarcere am ales un drum mai usor, mai exact pe cel care duce in Poiana Tapului. FYI, drumul acesta nu e doar mai usor, ci si mai scurt, pentru ca faceti doar jumatate de ora, urcat sau coborat.
Seara am mancat tot la restaurantul pensiunii, ne-am relaxat putin la piscina, iar apoi somn de voie.
Legat de excursia aceasta, trei lucruri nu mi-au placut: faptul ca pensiunea este chiar la strada, apa din piscina este cam rece si ai nevoie de minute bune pentru a te obisnui, iar taximetristii sunt cam nesimtiti. Discutasem cu un taximetrist inca de duminica dupa-amiaza sa ne ia la 5.20 dimineata si sa ne duca la gara, pentru ca la 5.48 aveam tren. La 5.25 il sunam si ne spune senin ca vine intr-un minut, care oricum s-a transformat in alte 15 minute. A mers cu viteza melcului si jur ca daca pierdeam trenul il decapitam, nu inainte de a-i cere bani pentru alte bilete de tren. Asadar, atentie mare la taximetristi.
Insa ignorand aceste trei aspecte negative, weekend-ul a fost unul cat se poate de reusit, ne-am simtit extraordinar, ne-am relaxat si vrem neaparat sa ne intoarcem la pensiune iarna aceasta, pentru a ne bucura de peisaje albe.
Inainte sa va dati cu presupusul, pentru ca sigur se va intampla, va asigur ca aceasta postare nu este platita si nu am avut parte de cazare sau alte servicii gratuite din partea pensiunii pentru a le face reclama. Totul a fost platit din banii nostri, iar postarea am ales sa o public pentru ca m-am simtit foarte bine acolo, iar pensiunea merita promovata.
Uf, bine ca am terminat. Simt ca-mi pica ochii si vreau musai sa dorm, insa am zero chef de gatit, asa ca o sa comand ceva. Da, mai comand si eu mancare, iar in seara asta am pofta de mancare chinezesca, asa ca o sa intru pe foodpanda.ro pentru a cauta niste restaurante, desi parca prevad ca iar o sa comand de la Wu Xing. Apropo, sa stiti ca site-ul are si aplicatii pentru mobil: iOS si Android.
Daca ati avut rabdare sa cititi pana la capat, va multumesc pentru asta si meritati un premiu. Sper ca n-am fost prea plictisitoare si va rog sa-mi spuneti daca mai vreti astfel de postari.
For any questions, requests or/and critics, please don’t hesitate to contact me using the comment section below or my email addresses (ana.s_beautyblog@yahoo.com).
Pentru intrebari, propuneri si/sau critici, ma puteti contacta folosind sectiunea de comentarii sau adresa de mail.
Kisses and always be beautiful
Va pup si fiti frumoase
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu