Hello, ladies.
Nu multe dintre voi stiti, insa am un corp destul de
“fucked up”. Stomac, inima, ficat, tiroida – toate imi dau batai de cap, insa
le tin cat de cat sub control cu tratament. Dar pe langa acestea, probleme pe
care le am la coloana sunt de departe cele mai naspa. Nu voi intra in detalii
si nu o sa va spun exact ce am, pentru ca nu este relevant pentru voi. Insa
statul in picioare mai mult de 15-20 de minute, mersul pe jos pe o perioada de
timp mai mare de doua ore fara sa fac pauze, ridicatul / caratul de greutati
peste doua kilograme se transforma, pentru mine, in dureri groaznice de spate
si, cateodata, imposibilitatea de a mai misca. Literalmente nu ma pot misca,
pentru ca altfel am senzatia ca imi taie cineva coloana in mii de bucati, pe
viu.
De ce va spun toate acestea? Pentru ca aseara am avut o
astfel de “criza” care, involuntar, mi-a amintit de una dintre cele mai chinuitoare
vacante pe care le-am avut vreodata. Si cine mi-a distrus vacanta? Bineinteles
ca Mr. Petarda, ca numai despre el putea fi vorba. Asadar, sa trecem la
povestit, pentru ca sunt multe de spus.
Ador Viena si, desi am vizitat-o de doua ori pana acum, nu
ma satur de ea. Prima data am fost in vacanta cu tata dupa ce am terminat
facultatea: tata – super obosit de la serviciu, eu – fresh ca o floricica,
neavand niciogrija, aka niciun job :)). Atunci n-am vazut
prea multe, ci am vizitat doar principalele puncte de atractie ale metropolei
impreuna cu tata si prietenii nostri de familie, pentru ca nu m-am incumetat sa
ma aventurez singurica prin oras.
A doua oara am vizitat Viena impreuna cu Mr. Petarda si deja
eram impreuna de doi ani jumatate. Pe de o parte, eram fericita ca merg cu el
pentru ca tipu’ adora sa strabata orasele straine, sa le descopere. Pe de alta
parte, eu deja lucram in momentul respectiv, asa ca nu vroiam altceva decat sa
ma plimb la pas lejer prin metropola si sa bag in mine odihna cat cuprinde.
Teapa, insa, pentru ca Mr. Petarda nu mai lucra de cateva luni, iar acasa nu
facea nimic altceva decat sa doarma si sa se joace la PC toata ziua, asa ca era
plin de energie. Si inca ceva: singura lui grija legata de aceasta vacanta a
fost sa-si pregateasca bagajul, deoarece cazarea era asigurata de mine: urma sa
locuim la prietenii mei de familie, deci nu plateam hotelul si aveam asigurata
si o mare parte din mancare. Ca atare, omu’ scapase dintr-un foc de o
cheltuiala de vreo 500 de euro, minim.
