Intalniri ratate: "Prima ora de razboi, a doua ora de dragoste"

     Buna, fetelor.

     Stiu ca in ultima vreme am cam lasat de izbeliste blogul, iar sambata trecuta nu am postat "Intalniri ratate", desi promisesem ca asa voi face, insa am avut cateva probleme personale in ultima vreme. Cele care ma urmariti pe Facebook stiti despre ce este vorba, nu are sens sa repet si aici. 

     Din fericire, totul a reintrat in normal, asa ca de acum incolo voi reveni la vechile mele obiceiuri, respectiv postari zilnice atat pe Facebook, cat si pe blog. Si ca sa nu fiti suparate pe mine ca am tot lipsit, in curand veti avea o surpriza din partea mea :)

     Dar pana atunci, va las sa va delectati cu o noua intamplare a Andrei. Daca nu stiti cine este Andra si despre ce este vorba in "Intalniri ratate", va invit sa dati click pe rubrica Chit Chat, unde veti gasi si alte povesti de-ale ei. Enjoy :)

     "Hello girls!

     Imi spunea Ana zilele trecute ca si-au gasit si altele inspiratie din rubrica asta si au creat ceva asemanator pe Facebook. Sunt mandra! :))

      Revenind la ale noastre, tin sa spun ca cel mai des aud de la prietenele mele “Numai tie ti se poate intampla!”. Astazi o sa va povestesc o intamplare foarte tare ce a avut loc acum vreo 5 ani, cred. Si nu este chiar o intalnire :)

     Lucram la o firma de turism si aveam diverse deplasari prin tara. Urma sa ma duc la Brasov si pentru ca aveam cu mine multicei bani, seful meu mi-a zis ca pot sa iau o prietena cu mine.

     Zis si facut, stabilesc cu o amica sa ma insoteasca. In ziua cu pricina ne dam intalnire la ora 6 a.m. la autogara, pe Ritmului parca. Inainte sa ne urcam in microbuz, m-am dus la un magazin sa iau o sticla de apa plata si tigari.

     Ne–am urcat si ne-am asezat undeva prin spate, intrucat restul locurilor erau ocupate. Dupa noi, se urca vreo 5-6 masculi la vreo 25 – 30 ani, care se aseaza in spatele nostru. Unul dintre ei cam galagios si evident beat, daaar dragutel ;)) La un moment dat, il aud ca imi cere apa. Intr-un mare sictir i-am zis “Mars si cumpara-ti!”. Mareee greseala, atat mi-a fost!

     A inceput sa ma faca cu ou si cu otet, ca sunt chitroasa, intepata, tupeista. L-a rugat pe sofer sa opreasca si s-a dus sa isi cumpere lichidul mult dorit…Revenit in microbuz si-a continuat discursul, deloc magulitor pentru mine, mai ca nu si-a bagat si nu si-a scos :)) Pana si amicii lui i-au spus sa inceteze, el nimic!

     Eram rupta de oboseala, nu voiam decat sa dorm, asa ca l-am ignorat. A tinut-o asa pana la popas. M-am dat jos sa fumez si sa ma duc la toaleta, apoi ii spun prietenei mele sa ne urcam in microbuz. “Domnul” cu pricina ma astepta …M-am facut ca nu il vad si dau sa ma urc, numai ca s-a pus in fata mea spunandu-mi ca vrea sa vorbim. I-am spus ca nu avem ce discuta si incercam sa il dau la o parte, fara succes. Intr-un final am cedat, el a inceput sa imi spuna ca isi cere scuze pentru ce mi-a zis, dar ca si eu i-am raspuns urat. Am spus “OK, acum lasa-ma sa ma urc in microbuz!”. Yeah right! Mi–a intins mana, ca il cheama Eugen :)) si ca ce, daca eu faceam 10.000 euro din 2 vorbe nu ma imbatam?! – NU!

     In fine, ne urcam in microbuz, el se aseaza in spatele meu si a inceput stresul: cum ma cheama, de unde sunt, unde ma duc, ca el este instructor de schi, ca sunt frumoasa, ca lui ii place de mine, ca imi dedica melodia care se auzea la radio, ma intreba daca stiu cine o canta etc etc etc. Singurul meu raspuns a fost: LASA-MA SA DORM!!! La un moment dat am atipit cu capul de geam si ma trezesc ca isi pune palma, sa-mi sprijin capul spunand ca nu vrea sa racesc :)) Nu am putut sa adorm, mi-a facut capul 4/4.

     Din una in alta, ma intreaba ce parere am despre el, la care eu i-am zis “Esti un mitocan!”. El spune “Ah da?!”, se ridica se duce la sofer, ia microfonul si incepe: “Buna dimineata, dragi calatori! Ma numesc Eugen si sunt indragostit de fata din spate cu geaca rosie”. Si sa vedeti cum toata lumea se intoarce si se holbeaza la mine!!! Eu ma uitam sa vad daca am loc sub scaun, prietena mea lesina de ras si Eugen continua: “Mi-a zis ca sunt mitocan, va rog sa ii spuneti dvs daca e asa…” Si incepe toata lumea:”Hai iarta-l, ca uite ce dragut este, ca te iubeste!” si tot asa vreo 5 minute. Am zis ca mor, s-a lasat cu aplauze…ce mai, scena de film!

     Dupa ce si-a terminat speech-ul, s-a asezat iar pe scaunul din spatele meu si mi-a zis: “Vezi, daca erai draguta cu mine de la inceput, acum ne tineam in brate, faceam planuri de viitor…” :)) Chiar nu mai aveam ce sa comentez…Intr-un final reusesc sa atipesc, eram in acea stare nici somn, nici treaza si aud ca ne apropiem de Predeal. Simt agitatie in spatele meu, semn ca baietii vor cobori si il aud pe Eugen: “Stati ma sa o pup pe Eugenia” (ii spusesem ca ma cheama Eugenia :)) Deschid ochii si Eugen al meu era la 2 cm de fata mea, cu botul intins :): "Aaaah nuuuu :)) Hai la revedere”, i-am zis, la care el spune: ”Asculta la mine, o sa ne revedem mai repede decat crezi, dar stii cand?! Atunci cand iti va fi foarte sete, dar stai linistita ca eu o sa iti dau apa, ca eu am un suflet bun”. A coborat, dar cativa dintre amicii lui au ramas, ne-au zis ca vor cobori la Brasov, ca si noi. Unul dintre ei ma intreaba: “ Nu te cheama Eugenia, nu? – Nu! :)) – M-a rugat Eugen sa iti cer numarul de telefon, pentru el…-No chance! – Da, imi imaginam :)) – Eh na? :)) apoi am schimbat subiectul, am discutat despre altele.

     Am stat in Brasov o saptamana, dupa care m-am intors acasa si intr-o seara ma uitam cu ai mei la stiri. Pentru ca era decembrie, luau interviuri pe partiile de schi. Va imaginati socul pe care l-am avut cand am vazut ca ii luau interviu lui Eugen, care intr-adevar era instructor. Am avut o reactie de genul: “Eugeeeeeeeennnn!!!!” Ai mei: “Huh?!?!” Le-am povestit in ce context l-am cunoscut cu cateva zile inainte :))

     Va pup si va doresc un sfarsit de saptamana cat mai placut…"

 Va pup si fiti frumoase